O CARTE-TEZAUR, DAR SCRIITORICESC
PENTRU ORAŞ VOIEVODAL
Cu ocazia aniversării a 627 de ani de la botezarea oraşului Râmnic (judeţul Vâlcea) de către marele voievod Mircea cel Bătrân, sărbătoare celebrată în cadrul Zilelor Râmnicului şi a ediţiei jubiliare, a cincea, a Salonului Naţional de Literatură şi Artă „Rotonda Plopilor Aprinşi” a fost realizată antologia de versuri şi eseuri – ilustrată – „Râmnic, oraşul domniei mele...”, sub coordonarea scriitorului Ioan Barbu. Numele acesteia a fost inspirat de un hrisov semnat de Domnitorul Mircea cel Bătrân, la 20 mai 1388.
Cartea a apărut la Editura RawexComs din Bucureşti, în prima jumătate a anului 2015 şi conţine creaţiile a 35 de scriitori de primă mână, din ţară şi din străinătate, fii ai Râmnicului sau simpli călători pe meleaguri vâlcene: Ioan Barbu (Râmnicu Vâlcea), Ion Andreiţă (Bucureşti), Mihai Antonescu (Bucureşti), Lucian Avramescu (Sângeru, Prahova), Nelu Barbu (Băbeni, Vâlcea), George Călin (Urziceni), Sandu Aristin Cupcea (Chişinău), Emilia Dănescu (Bucureşti), Ion Drăghici (Băile Govora), Nicolae Dragoş (Glogova, Gorj), Ştefan Dumitrescu (Tulcea), Nicolae Dan Fruntelată (Bucureşti), Dan Gîju (Bucureşti), Ilie Gorjan (Budeşti, Vâlcea), Ionel Grecu (Ploieşti), Lidia Grosu (Chişinău), Ion Lazu (Bucureşti), Lidia Lazu (Bucureşti), Nicolae Melinescu (Bucureşti), Ion Nete (Miercurea Ciuc), Eugen Petrescu (Râmnicu Vâlcea), George V. Precup (Sibiu), Nicolae Radu (Bourg-en-Bresse, Franţa), Eliza Roha (Bucureşti), Cornel Rusu (Craiova), Felix Sima (Râmnicu Vâlcea), Romaniţa Ştenţel (Bucureşti), Passionaria Stoicescu (Bucureşti), Vasile Szolga (Bucureşti), Virgil Şerbu Cisteianu (Alba Iulia), Elena Trifan (Ploieşti), Al. Florin Ţene (Cluj-Napoca), Georgeta-Jeanina Ţenea (Râmnicu Vâlcea), Neagu Udroiu (Predeal), Claudia Voiculescu (Bucureşti). Volumul se deschide cu un Cuvânt înainte, „Duhul lui Mircea”, semnat de antologatorul Ioan Barbu şi se încheie cu un istoric al oraşului Râmnicu Vâlcea: Câteva repere identitare, semnat de Eugen Petrescu. Pe coperta a patra este reprodus un fragment din lucrarea cunoscutului scriitor Dinu Săraru, Râmnicul meu.
Articolele în proză (eseurile) şi poeziile sunt însoţite de reproduceri după lucrări ale artiştilor plastici prezenţi la vernisaje în ediţiile anterioare ale „Rotondei Plopilor Aprinşi”, semnate de pictori iluştri: Alexandra Meiloiu „Dansul mării”, Tudor Meiloiu „Visul Păsării” şi „Muzicalitate”, Gheorghe Dican „Dialog” şi „Stâncă şi flori pe Valea Sohodolului”,, Dan Cioca „Pasărea Paradisului” şi „Fără titlu”, Consuella Meiloiu „Lacrimi de anemone”şi „Totem”, Marin Răducu „Gest III” şi „Gest IV”, „Rodica Tarţa „Peisaj citadin vâlcean 1” şi „Peisaj citadin vâlcean 2”, Petti Velici „Flori”, Cristian Sima „Îngeri 1”, Tina Popa „Compoziţie cromatică” şi „Licorile dealului”, Silviu Bârsan „Copac”, Angela Tomaselli „Din ciclul Arhitecturi”, Lia-Maria Andreiţă „Omagiu lui Titulescu” (tapiserie), Olga Popescu „Căsuţa mea” şi „Mama”, Horea Cucerzan „Bord de mere a Collioure”, Irina Sava „Mere dulci”, Medi Welchsler Dinu „Mahoane la Balcic” şi „Peisaj de primăvară”, Mihai Bandac „Anotimpuri”, Eduard Stoenică „Peisaj” şi „Îmbrăţişarea Singurătăţii”, Adrian Tarţa „Pădure în Vâlcea”, Irina Sava „Doar Lalele”, Nicolae Sava „Tăcerea umbrelor”.
Istorie, natură, monumente de arhitectură şi de cultură, repere industriale şi turistice sunt evocate în pagini de suflet, scrise cu trăire patriotică autentică, cu dragoste de adevăr, muncă, frumuseţe şi nobleţe umană.
Deşi numai o lectură integrală a textelor poate oferi o imagine completă a Râmnicului de ieri şi de azi, vom încerca, totuşi, să spicum câteva repere care creionează portretul oraşului de pe malul Oltului, dându-i unicitate şi culoare.
Revelatorii ni se par câteva definiţii literare: „unul dintre altarele României” (Ioan Barbu), „oraş al pensionarilor” (Lucian Avramescu), „mândra capitală a culturii şi credinţei strămoşeşti – Râmnicu Vâlcea – o lumină densă şi arzătoare ce m-a orbit instantaneu” (George Călin), „tărâm plin de sacralitate, ţinut binecuvântat de Cel de Sus cu munţi, podişuri şi dealuri, văi de o incomparabilă frumuseţe [...] acest Paradis al României” (Sandu Aristin Cupcea), „lăcaş mirific” (Emilia Dănescu), „oraş cu porţile neferecate” (Ion Drăghici), „pământ miraculos şi sfânt”, „loc preaîncărcat de suflet omenesc şi de lumină dumnezeiască” (Ştefan Dumitrescu), „Oraş domnesc, dar şi ofiţeresc” (Dan Gîju), „popas al trecerilor spre lumină” (Ilie Gorjan), „Oltule, viteazule, Oltule, tată” (Ionel Grecu), „grădina magică a lui Mircea Voievod” (Lidia Grosu), „Râmnicu Vâlcea – inima mea” (Ion Lazu), „oraş voievodal” (Nicolae Melinescu), „et in Arcadia ego [...], un adevărat tezaur” (Ion Nete), „unul din oraşele cele mai dragi sufletului meu, aşezat în acelaşi plan cu Herculanele copilăriei mele [...].” (George V. Precup), „locul din grădina Maicii Domnului, unde s-au scris frumoase pagini ale neamului românesc” (Nicolae Radu), „cetate a culturii” (Eliza Roha), „dragostea mea” (Cornel Rusu), „falnic Râmnic cu trupul dornic de vise” (Virgil Şerbu Cisteianu), „oraşul tradiţiei şi bunei credinţe” (Elena Trifan) „mic voievodat la marginea Oltului” (Al. Florin Ţene), „oraş domnesc, loc unic sub soare” (Georgeta-Jeanina Ţene), „o treaptă spre cer” (Neagu Udroiu), „oraş domnesc” (Claudiu Voiculescu), „vatră ortodoxă poziţionată geografic aproape de centrul României, vatră a românismului pur şi nemuritor”. (Eugen Petrescu).
Alte repere, precum drumurile, apele, florile, pădurile, Capela, Zăvoiul, Cetăţuia, Muzeul Satului, Muzeul Judeţean, Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul”, Casa „Anton Pann”, hidrocentralele, clima blândă, oamenii calmi şi primitori – toţi şi toate pot fi cunoscute numai printr-o lectură atentă, filă cu filă, a cărţii şi vizitând acest miraculos plai mioritic.
Gânduri de recunoştinţă şi apreciere se îndreaptă către personalităţile Râmnicului şi, în mod deosebit, către scriitorul Ioan Barbu a cărui iniţiativă a făcut posibilă apariţia acestei cărţi, „un mare om, cel mai generos om pe care l-am întâlnit eu, pe care prietenii, cunoscuţii, îl numesc Nenea, în semn de respect, jurnalist, scriitor [...]. Nenea este pescar de scriitori, de poeţi, de artişti, pe care îi strânge în jurul lui, creând la Râmnicu Vâlcea o nouă religie: religia frumosului, a bunătăţii, a creaţiei literare şi artistice.” (Vasile Szolga); „omul care a avut curajul să înfiinţeze şi să ţină în viaţă de peste un sfert de secol primul cotidian privat, independent din România post-comunistă, Curierul de Vâlcea, animator cultural de anvergură europeană, fondator al Festivalului Internaţional de Literatură şi Artă Rotonda Plopilor Aprinşi” (Eliza Roha); „El, scriitorul, nu cunoaşte moartea/ Şi din adânc, străfulgerat de dor,/ Desface aripile visului spre poarta/ Din el – Neordinar Cuvântător.” (Lidia Grosu).
„Râmnic, oraşul domniei mele…” este o carte care ne apropie de trecut şi prezent, dar care înseamnă şi proiectarea gândurilor noastre în viitor. Pentru că orice rând din această antologie de excepţie îl obligă pe cititor să trăiască prezentul Râmnicului prin trecut şi pentru viitor.