Plâng cu ochii cerului
plâng cu ochii cerului
genele-mi sunt ramuri
iar lacrimile – mărgele de tei
plâng ... cu fiecare strop
retina devine o cuşcă
o închisoare
cu gratii de fier
prin care nu pot zări
lumea
voi aştepta la nesfârşit
faţă în faţă cu tinereţea mea
acea clipă
când timpul se va umfla
şi va crăpa
iar eu voi fi din nou
un ghiocel în sân de primăvară.
Florina Dinu
Slatina, jud. OLT
9 februarie 2013