De mult, de la uciderea și rănirea în clubul de la București unde mergeau să-și bâțâie cururile și țâțele (aproape pe dinafară), tinerii care…. ziceau ei că … se distrau, am vrut să scriu ceva.
Mereu, mereu, am vrut să-mi dau și eu o părere, doar suntem țara datului cu părerea, nu!?
Nu cineva, ceva… special mă ținea în loc să scriu, ci faptul că aveam și altceva de făcut.
Știu că în urma celor scrise mai jos voi fi înjurat.
Știu că mulți îmi vor scrie; Bă, nenorocitule! Dacă era copilu tău acolo!?
Iată o explicație, care nu prea… interesează… ”cetitorul”.
Am si eu doi copii cuminți, medici amândoi.
Am făcut sacrificii ”monstruoase” ca să-i pot ține la facultate de medicină, particulară, având o soție căreia pensia nu-i ajungea nici de țigări.
Am căutat să fiu prieten cu copii mei.
Niciodată nu i-am urmărit la școli, ori pe unde umblau. Discutam perietenește totul.
Toate bune și frumoase, numai că după ce au terminat facultatea, rămas plin de datorii la prieteni, care au ajuns să mă dea în judecată, ori la instituții (bănci) – cu casa gajată, soțioara mea scumpă și copilașii mei dragi și frumoși, au considerat că trebuie să mă părăsească.
Timp de vreo 10 ani am tot plătit ceea ce mă împrumutasem, să termine facultatea, copilașii mei.
În 12 ani, pe fata mea am văzut-o o singură dată și o singură dată, anul acesta mi-a zis La Mulți Ani – de Sf. Gheorghe.
Pe nepoțica mea, care este la școală, nu mi-a fost permis s-o văd.
N-am văzut-o niciodată. Niște rude mi-au trimis poze.
Cu băiatul mai vorbesc, dar nu cum aș dori, cum ar fi normal – prietenește, ci așa… mai pe scurte…
N-aș vrea să lungesc această problemă, acest articol cu de-ale mele, ci să mă refer la tragedia de la București, unde au fost omorâți atâția tineri, iar alții, foarte mulți – mutilați.
Toți vinovații: Ponta, Oprea (cu tricou negru ori cu multe stele pe umeri căpătate-n războaiele pentru binele țării), unicul Arafat, ori marele om al dreptății, primarul gras, Piedone și câțiva popi, ies pe micile ecrane și-și exprime … ”părerea de rău”.
”Deabia se abțin de la plans”, sărmanii, ba, mai decretează … DOLIU NAȚIONAL.
Un lucru este clar: Acei oameni au fost OMORÂȚI!
Cine i-a omorât trebuie să plătească!
Cei care i-au ucis, declară Doliu Național și ne îndeamnă să fim aproape de durerile oamenilor, să fim uniți, dar ei zi și noapte fură și dezbină.
De ce să fiu eu privat de anumite lucruri pentru crimele unor nemernici, unor golani nenorociți, unor nesătui?
Cine i-a omorât să le plătească totul, să-i înmormânteze după datinile noastre creștinești, nu după cele satanice la care se rugau răposații!
Ce au căutat, aia au găsit! La cine se rugau și se dănțuiau, acela i-a luat!
Ca să abată atenția de la situația grea a țării, de la afacerile lor murdare, de la hoțiile și măgăriile pe care le fac, măgarii, ne bagă-n doliu.
Au rezolvat guvernanții și parlamentarii toate problemele țării:
-Pământurile sunt muncite!
-Gâlgâie țara de locuri de muncă, ba, avem și pentru migranți;!
-Bisericile sunt atât de puține față de spitale, încât conducătorii consideră că este cazul să ne construiască și niște moschei!
-Sănătatea este puternică și râgâie!
-Învățământul lucește ca niciodată!
-Biserica nu cere nici un ban, ba oferă totul… gratis!
-Pensionarii o duc așa de bine… că donează țării din pensii!
-Mai gâlgâie țara și râgâie de fericiți și preafericiți, care, bagă mâinile pân’ la coate în buzunarele săracilor, mai ales ale lor, iar la acest carnagiu n-a venit nici un popă!
Ai văzut, omule blând, vreun ”slujitor al Domnului” venind undeva unde ... ”nu-i iese nimic”!??
Avem de toate, românilor! Doliu Național nu aveam.
Durerea este durere, dar, marele nostru Coșbuc ne spunea:
"Nu cerceta aceste legi,
Că eşti nebun când le-nţelegi!
”Din codru rupi o rămurea,
Ce-i pasă codrului de ea!
Ce-i pasă unei lumi întregi
De moartea mea!”
Că eşti nebun când le-nţelegi!
”Din codru rupi o rămurea,
Ce-i pasă codrului de ea!
Ce-i pasă unei lumi întregi
De moartea mea!”
Noi nu avem voie să întrebăm, să cercetăm, că înnebunim când ne dăm seama de hoțiile celor pe care-i alegem.
Nici când omoară nu trebuiesc luați la întrebări, trebuie doar să-i alegem și să-i lăsăm în treaba lor.
De ce trebuie oropsit și pedepsit codrul!?
De ce trebuie întristat, dacă niște ”braconieri” feroce distrug câțiva copaci?
Trebuie să le facem statuie lor, braconierilor!?
Plâng ucigașii cu lacrimi de crocodil, dar nu spun nimic despre câte locuri de muncă au distrus, despre câte fabrici și uzine au trimis la fier vechi, câți codrii au tăiat și jefuit, câți români au gonit din țară!
Iată, au ajuns până să și omoare – fizic – tineri făr-de minte, care, merg în locuri unde destrăbălarea se face în mod organizat.
Oameni buni!
Nu tai un pui de gaină!
Sunt un om simplu, dar nu mai vreau să mă alătur acestor nenorociți, care, iată, au ajuns să omoare și oameni, au acest drept, dar, mai consideră escrocii că trebuie să rămână acolo sus, până ce ne vor ucide pe toți.
Nu sunt de accord cu Doliu Național și criminalii în libertate și în funcții!
Nu sunt de acord să se întrerupă competiții (de orice fel) emisiuni (de orice fel) pentru ca niște criminali să stea pe locurile lor, să continuie să facă ceea ce știu: Să fure, să jefuiască, și, mai nou,să ucidă!
Înjurați-mă cât vreți, dar asta este părerea mea!
03112015
Băile Olănești