Doliu național 3 zile în memoria celor năpăstuiți în tragedia din București
Candele ard peste morminte,
Suflete se zvârcolesc în ele,
De Halloven a-ngropat iubiri sfinte,
Jurăminte au făcut duhuri rele.
Vise s-au curmat încă din fașă,
Iubiri gingașe pierd tineri și părinți,
Durerea lasă urme grele în casă,
Nume uitate și veșnicie pe cruci.
Iubiri destrămate într-o clipită,
Foc mistuie inimi dar și vieți,
Turnură a dat soarta nenorocită,
Fără-ntoarcere au pierit interpreți.
Minciună multă și gălăgie deșartă,
Artificii vor aminti odat și tragedia,
Morții nu se mai întorc vreodată,
Indignarea da, că asta-i România.
Din tragedii nu se-nvață nimic,
Capete stau în vârf fără rușine,
Piedici nu au, țin de șiretlic,
Căpătuială să le meargă bine.
Lamentări și discuții fără rezolvare,
Plâns și lacrimi acoperă sicrie,
Legi nu se-aplică stau în sertare,
Durerea stinge clipe de-armonie.
Doliu național, imagini de paradă?
Toți întreabă de se schimbă stindard,
Români s-au săturat de promenadă,
Suflete se revoltă și candele ard.
Solidaritatea umană în lacrimi,
Creștini gândesc la aproape,
Și Domnul pogoară s-aline inimi,
Ochi deschiși mișcă și pleoape.
Ne pasă că s-au pierdut vieți,
Că tineri au pierit fără de vină,
Nevinovați distruși de-autorități,
Pasiuni sfârșite în muzica divină.
Doliul național ne folosește,
Suntem creștini cu omenie,
Străbunii au lăsat nu numai lăcomie,
Românul de azi mai și gândește.