Ce minte încăpățânată
te-ar păstra
când tu colorai
cearșafuri albe
cuprinse
în dansul vântului,
în auz de mare,
cuprinse
în razele de soare?
Cu ce minte îndrăzneață
am ajuns să văd
copilul ce desena
în cărbune negru
formele uitate
de când eram mici,
atât de mici,
încât mari,
am uitat ce-i mic?
Detaliile...
Of... detaliile ne scapă.
În general,
totul merge bine.
Și iarăși
și iarăși
să desenăm
îmbinarea pașilor
ascunși în desenul
necuvintelor
din privegherea mării.
Ce colț umbros
în cercul adăpat
de caldele-amintiri
dintr-un moment
cuprins
în cadru
și astfel,
ajunși
în punctul din
pantomima dragostei,
închidem iarăși
cercul.
