Partea lumii-n care stau de veghe
Urmărind armatele străine
M-au făcut un foc fără pereche
Să te-aprinzi de-un dor nebun de mine
Azi m-au decorat ultima oară
Sunt pensionar fără poveste
Voi ultragia o noapte clară
Una care-n lume nu mai este
Dar de ce nu eşti şi tu, iubito?
Ai greşit o noapte ca o gară
Doamne, cum de mi-ai îmbătrânit-o?
Ce-i cu vaiatele-n noaptea clară?
Am un piept umplut cu decoraţii
Ce medalii să prezint ca scuze?
Unde mi-s surorile şi fraţii
Şi trofeele cu greu aduse?
Cum de m-ai lăsat aşa de singur?
Unde-i Doamna mea de altădată?
Uite, de uitare mă înfrigur
Doamne, doar eşarfa aruncată
Am luat-o din fântâna care
Nu a vrut s-arăt precum mă port.
Ce perfectă-i ultima cărare!
Mulţumescu-ţi, Doamne, că sunt mort!