Ploaie de har
Ca o ploaie de vară,
Ca zâmbetul soarelui printre nori,
Ca susurul blând de izvoare…
Aşa, Eşti Iubire, în sufletul meu.
Ca ploaia pe frunzele verzi
Ce satură pământul cu apă,
Ca raza de soare în dimineţi
Aşa, Eşti Iubire, în viaţa-mi întreagă.
Ca o haină curată ce mă îmbracă
Cu doruri cereşti şi împodobită
Cu pietre scumpe şi nestemate
Aşa, Eşti Iubire, în inima-mi smerită.
În ploile Tale de har să mă-mparţi…
Cu mâinile-Ţi sacre, Iubire, mă las
În versuri măreţe să curg cu nesaţ…
În cuvinte, cântări şi-n al rugii popas
Cluj Napoca, 25 octombrie 2015
M-ai săpat
M-ai săpat în palma veşniciei Tale,
Şi acolo m-ai ascuns de ura lumii.
Să-Ţi pot cânta întruna osanale
Şi să înving cu armele iubirii.
Mi-ai dat însemnul Duhului Sfânt
Să pot fi mângâiat când deznădejdea,
Va lovi-n fiinţa mea mai crunt…
Să pot să apăr hotărât iubirea.
Mi-ai dat coroana cea neveştejită
A rangului de Om şi de copil etern.
Să port în piept o inimă smerită…
Şi ca Stăpân pe Bunul Dumnezeu.
Şi m-ai cuprins în Tine, O, Iubire Sfântă!
Să pot trăi de-acum eternitatea.
Să nu mai plâng nicicând nicio clipită
Să savurez cu Tine libertatea..
Cluj Napoca 25 octombrie 2015
Poemul de lumini
Viaţa mea-n a Ta se va cufunda
Se va transforma în Iubirea Ta
Ploaia de-a veni picuri îi voi fi
Şi-o voi preschimba în zâmbirea Ta.
Soarele-i poet, scrie azi pe cer
Poemul de lumini cald şi maiestuos
Eu în mâna lui sunt ca un penel
Şoptind printre rânduri tainic şi sfios.
Mă îmbrac în nori albi şi luminoşi
Şi mă plimb pe cer cu raze în pălmi
Le presar pe rând pe pământ voios
Fredonând mereu cântecul etern.
Iar în nopţi târzii mă ascund în stele
Ce încep şi ele tainic să şoptească
Peste lumea noastră versuri şi poeme
Ce le dă-ntâi lunii ca să le citească.
Şi-mpletind lumini ca şi un ecou
Mă renasc din valuri şi din foc şi Duh
Şi pictez în tihnă un sacru curcubeu,
Ce ne leagă tandru chiar de Dumnezeu.
Cluj Napoca 25 octombrie 2015
Zilnic lângă Tine
Zilnic lângă Tine parcă zbor mereu
Trăiesc la înălţime lângă Dumnezeu.
Când loveşte timpul peste tâmpla mea
Aripile Tale sunt scăpare mea.
Mă răsfir în dalbe cântece de flori
Ce aduc în mine ai dragostei fiori.
Palma veşniciei îmi mângâie mereu,
Viaţa mea întreagă ascunsă-n Dumnezeu.
Clipită de clipită trăiesc îngenunchiat
Lângă tronu-Ţi sacru, Mare Împărat!
Să îţi laud Numele de Mântuitor
Să-Ţi cer îndurare, pace şi ajutor.
Mă închin cu-ntreagă viaţa-mi pe altar
Stau sub bunătatea ploilor de har.
Simt îmbrăţişarea veşnică a Iubirii
Şi o-mpart prin stihuri şi eu omenirii.
Cluj Napoca, 30 octombrie 2015
Vânt de toamnă
Toamna şi-a pus în pletele-i gălbui,
Miresmele de struguri şi de mere
Iar vântul când adie-n ochii-i albăstrui
Aduce lacrimile unor curcubeie.
Înveşmântată zarea stă încremenită
Aşteaptă soarele s-apună în odaie-i
Unde doar clipirea-n a vântului suflare
Poate ajunge să-l ducă la culcare.
Adie vântul peste tâmple de coline
Aşternând covor de frunze ruginii,
Oftări se aud prin crânguri desfrunzite,
Şi paşii speranţei în inimi de copii.
Mână în mână pe a zilei frunţi
Scriem cu dalbele simţiri de bucurie
Că toamna a adus în poalele ei nuci
Iar copiii le adună cu mare veselie.
A mai bătut iar vântul cel tomnatic
La ceasul unei zile ca de bun venit
Să-nveselească bradul singuratic,
Ce-n frunze verzi rămas-a-mpodobit.
Cluj Napoca, 30 octombrie 2015
Mâna destinului
O lacrimă- gene îmi scrie din nou
Versul ce plânge de mână cu clipa
Se-ascunde sub pleoapa plină de dor
Mă mângâie iar destinul cu mâna.
Şiraguri clipitele curg în izvoare
Buzele-mi leagă versul cu versul
În mine iar naşte a vieţii ninsoare
Şi-mbrăţişat sunt de tot universul.
Se scutură privirile ca petale de flori
Iar veşnicia în pălmi mi le prinde
A câta oară mă topesc în sacrii fiori
Şi renasc când Iubirea-mi surâde?
Pe umăr eu simt mângiere divină
Şi liniştea-mbracă fiinţa mea-ntreagă.
Iubirea rămâne în mine stăpână…
Şi de ceruri prin versuri mă leagă.
Cluj Napoca 30 octombrie 2015