O BOALA FĂRĂ LEAC
Stimate hombre Sergiu Găbureac,
Vă inoportunez doar să vă spun
Că suferim de-o boală fără leac
Făcând ravagii într-un mod imun
În van o înfierăm, mereu şocaţi
De anvergura şi puterea ei
Pe ea mizează hoţii înhăitaţi
Purtându-se cu noi ca nişte z(m)ei
Pe-această maladie fără leac
E construit şi statul mafiot
Pe care, mult stimate Găbureac,
Nu-l zguduiţi, precum nici eu nu pot
Or, mafioţii criptocomunişti
Încârdăşiţi, au devenit experţi
Şi nici cu viaţa, dacă vrei să rişti,
Nu-i poţi anihila cum nici să-i ierţi
Ticăloşia care a pătruns
Adânc în fibra neamului acest
E tristul rezultat de nepătruns
Al celui mai degenerat incest
PROSTIA, că, doar despre ea vorbim,
Prin stilul mafiot a izbutit
Să ne aducă-n halul unanim
În care strălucim abramburit
Poate c-aveţi un alt cuvânt de spus
Eu mi l-am spus, dorind să îmi salvez
Îndureratul suflet, ca supus
Al unui stat fantastic-mamonez.
***
ETERNA NOSTALGIE
-acrostih-
Copil, copilăros, copilărie
Unde m-am rupt de voi, de ce şi când ?
Ruptura e o rană veşnic vie
Ce-mi supurează-n suflet şi în gând
Am fost cândva copil, ca niciodată,
Nu sufeream aproape de nimic
Iubit eram de-o lume minunată
Aripi de înger mă purtau de mic
Trăiam cu toţi ai mei un vis extatic
Eram cum numai soarele pe cer
Iubirea m-a nvăţat să fiu empatic
Uimit de aştrii ce răsar şi pier
Bătrân, mă obsedezi, copilărie,
Eşti şi nu eşti cu mine pe deplin
Stafia-ţi vie sufletu-mi îmbie
Cât voi trăi la tine să revin.
***
PUTEREA IUBIRII
-acrostih-
Iubesc la nebunie tot ce mişcă
Umil şi-nfrigurat îndrăgostit
Batâr de merg cu-o dronă sau cu-o drişcă
I-un privilegiu nemaipomenit
Natura m-a-nzestrat cu o mulţime
De însuşiri ce mă împodobesc
Mi-a dat puteri, din plin să se exprime
Aproape într-un mod dumnezeiesc
Iubirea-mi defineşte şi exprimă
Zalmoxianul chip înaripat
Bravura ei e sacră şi sublimă
Având un sfânt blazon de apărat
Viaţa pe pământ, sub orice formă,
E un miracol infinit divin
Să o iubesc e zestre mea enormă
Cu-adâncă umilinţă ei mă-nchin.
***
ATLEŢILOR CUCERITORI
Când te confrunţi cu demonii în draci
Tu câte runde ai putea să faci
Şi cum mai speri moralul iar să-ţi suie
Când angela te-a stors ca pe-o lămâie ?
Eu ştiu că ai resurse de atlet
Şi n-are nici un rost să mă repet
Dar totdeauna o să mă-nfior
Cât poate o expertă în amor
Până şi eu, un tip mai tare-n glas,
Vreo şase runde într-o noapte-am tras
Şi posesiva tot ar mai vrut
Când eu eram de nerecunoscut
Aşa că, avântat cuceritor,
Fii precaut, că nici nu ştii ce vor
Atletele cu care ai de dat
Concurs, să nu rămâi amanetat.
***
MEA CULPA
N-am mai citit o carte-adevărată
De nu ştiu când şi tare mi-e ruşine
Dar asta nu înseamnă că-s o pată
Pe creştetul creaţiei divine
Scăparea mea, putând să uluiască
Elita şi grupări mai rafinate,
E motivată doar de o firească
Dorinţă, mai aprinsă decât decât toate
Încredinţat fiind c-o să am parte
Şi eu de şansa mea la nemurire
M-am dedicat, scriind o nouă carte
Ce nu se ştie câţi o s-o admire
Dar astfel m-amăgesc şi eu că poate
Îmi voi salva ameţitoarea clipă
Iar Cel de Sus mă va ierta de toate
Păcatele ce-n suflet se-nfiripă.