UN DOR NEBUN
Din când în când,din ce în ce mai des
Mă fulgeră un dor nebun de ţară
Si locul nu-mi găsesc şi, mai ales,
Atâtea amintiri mă împresoară
Copil fiind, ce fericit eram
In minunata mea copilărie
Căci toată sărăcia un balsam
De basme şi poveşti avea să fie
Ce jocuri la bostană şi la vii
Ce desfătări în Argeşul cu peşte
Şi unde răcăroase străvezii
Cum astăzi tot mai rar se întâlneşte
Şi câtă carte, Doamne, se făcea
Fără meditatori şi fără şpagă
Că premiile ce urmau saftea
Ne bucurau întregul neam, măi dragă
De hore şi serate, ce să spun,
Erau o încântare-voluptate
Dar marile colinde de ajun
Şi sărbători, pe unde-or fi uitate ?
Despre chiolhanuri, ce să mai vorbesc,
Că se ţineau cu-atâta-ncărcătură
In cel mai straşnic spirit românesc
Ca-n basmele ce cură şi te fură
Nici vorbă de nostalgic panteism
In patetismul versurilor mele !
De-am fost copil în ante-comunism
Memoria nu poate să mă-nşele.
***
ADÂNCĂ RECUNOŞTINŢĂ
Părinţii mei, cunoscători de carte,
Şi căuzaşi credinţei în Hristos
Erau ţărani care ştiau să-şi poarte
De grijă într-un mod miraculos
Animatori fervenţi ai Cărţii Sfinte
Aveau bibliotecă, fremătând
La tot ce scris le apărea-nainte
Îndrăgostiţi de viaţă şi de gând
Pe cât de buni şi drepţi puteau să fie
Pe-atât de neclintiţi în adevăr
Erau străini de orice mârşăvie
Şi orice compromis înjositor
Erau săraci, dar câtă bogăţie
Se lăfăia în sufletele lor
Împărăteşti, lipsite de trufie,
Cu-o demnitate demnă de-un popor
Cum mă crescură şi mă educară
Cei şapte ani, în tot ce fac apar
Şi mă mândresc cu-orbita mea stelară
Şi cu poeticescu-mi corolar.
***
INCREDIBILA
De ce ai crede că gogoşi îţi vând
Când pot să fiu oriunde şi oricând
În orice chip doresc, instantaneu
De parc-aş fi un fel de Dumnezeu
De ce nu crezi că, mare inspirat,
Multiplele probleme-am rezolvat
Astfel încât acuma să-mi impun
Imaginea de cel mai cel nebun
Or, mai curând ai tinde, ca frustrat,
Să crezi că-mi place să mănânc rahat
Cum fac atât de mulţi neisprăviţi
Pe care-i adulaţi şi îi iubiţi
Prietene, iubit contemporan,
Eu viaţa nu mi-am irosit în van
Victimizându-mă ca voi, să plâng
Şi să-mi blestem destinul de nătâng
Acest mesaj de suflet de-ţi trimit
Sunt fericit mersi şi împlinit
Colaborând la bine şi la greu
Cu Însuşi nevăzutul Dumnezeu
Şi nu pretind nicicum, ca un zevzec,
Că-i sunt egal sau vreau să îl întrec
Mă mulţumesc cu locul ce-am găsit
De-agent universal îndrăgostit
Tu ai putea să râzi, ca piază rea,
De cel ce prin transfigurarea mea
Am izbutit să fiu şi să-mi împlânt
Un vis, cum nimeni altul pe pământ.
***
SOCOTEALĂ ŞMOCOTEALĂ
Dacă infinit plus unu
E constant un infinit
Cum n-aş face pe nebunu’
Pretinzând că suntem chit
Dacă lumea e cum este
Plus aceea de apoi
De ce propria poveste
N-ar cuprinde euroi (v-ar scandaliza pe voi )
Sunt ce sunt şi cum îmi place
Chiar fiind un caz bizar
Zgubilitic şi tenace
Conte de Dejagaskar
Şi-n postura-mi inedită (insolită)
Nu mă satur să m-avânt
Într-un mod ce şi irită
Chiar în lumea din cuvânt
Dacă infinit plus unu
E-un mister ce v-a izbit
Chiar de-aş face pe nebunu’
E OK şi suntem chit.