Motto: NU S-A STINS LUMINA LUMII !
Într-o scriere a lui Aeneas Silvius, contemporan cu Ioan de Hunedoara ( citat de Karacsony, istoric ungur)- citim : „Iohannnes de Hunedoara est valachis natus erat”. Un parvenit într-ale „ istoriei”, Ioan Brîncoveanu, stalinist- grozist- dejist- ceauşist, traduce mincinos- tendenţios- propagandistic, numele care avu faima de „ Atlet a lui Christos” şi salvator al Europei de Otomani, în „ Iancu” , ci nu aşa cum este scris inclusiv la capela din Castelul Corvinilor sau pe mormântul său de la Alba Iulia JOHANNES Corvinex. ( Documentar privind satul Cinciş, judeţul Hunedoara, editat la Cluj în 1974, în tiraj de 10. 000 de exemplare. O uriaşă bibliotecă a falsurilor pe această temă, are răspândire atât în ţară, ( Alba Iulia, Deva, Hunedoara, Tg. Mureş, Satu Mare, Cluj, Orăştie, Haţeg, Ruşi, Toteşti, Măceu, Vâlcele Bune, Teliuc, Zeicani, Mînerău, Josani, Densuş, Boşorod, Zlaşti, Ţebea, Baia de Criş şi de Arieş ,Valea Jiului, Brad etc.- cât şi la Veneţia, Roma, Vatican, Bratislava, Berlin, Viena, Budapesta şi pe alte meridiane. La moartea Corvinului, Ioan De Capistrano, scria „ S-a stins lumina lumii!”
Consdier olaltă cu cercetătorii oneşti ai istoriei noastre, că a falsifica trecutul, a nu îl asuma prin adevărul lui, este un act criminal, de Trădare. Practica aceasta a explodat derlirant şi după 1989, vina aparţinînd nu doar politicilor şi finanţatorilor unot astfel de „ opere”, cât şi a executanţilor lor. Unor scrieri ale mele printre cele memorialistice şi jurnale, le adaug fulgurant alte câteva pagini.
II. Sub dealul Spânzurătorilor. Un pasaggio.
În catacombele unor astfel de „ mărturii”, prin veac-de-veac, scrierile decad monstruos- delirant- machivelic, în contrariile afirmate, pretins licenţe întru „ adeverire”.
Trei sunt atitudinile- paradigme cu vierme propriu, ale scribălăgiei
care macină uiumul şi volens- nolens, falsifică de fapt moartea, cumplit paradoxal binom: complicitatea ( cârdăşia) dintre victimă şi călău se vădesc a fi mai „ operaţională” decât scrisul cinstit, necorupt, al adevărului intangibil de substituirea răului în bine, vicleniei şi ipocriziei în avocatură a diabolismului.
Careva zise: fie faci pe prostul, fie faci pe mai- deşteptul, fie faci pe nebunul, ca Hamlet. Poate că nimic mai relevant în aceste decadenţe ciclice, mito-istoric, este bogomilismul- chirilo- bulgăresc ( „ bulgăroi cu ceafa groasă” ( Eminescu) care dinspre sinistrul Imperiu Bulgaro- Român, al lui Ioniţă..., nu ne-a mutilat memoria colectivă...Acel Negru Vodă şi tragica poveste a Meşterului Manole, cu nouă meşteri mari, calfe şi zidari...care îşi zideşte de vie soţia Ana, cu prunc nenăscut cu tot !, „ întru slava Lui”..., şi apoi sinuciderea, prin azvîrlire de pe schele, cum zice balada bulgarilor, din sorginte turcică !, aciuaţi în sudul Dunării în sec. IX... mit egalîndu-l pe cel al lui Dracula prin sado- massocismul lui. Numai că mitul lui Ţepeş este din obscure izvoare, mocirloase, ale unui lanţ conspirativ, via Hollyvood, din speţa Bathory !
III.
Bizarul sat- cuib reptilian, numit de „ documentariştii” sus citaţi, este descris ca situat „ la întîlnirea drumului, principal spre Hunedoara- Topliţa, lângă podul ce trece peste Cerna ( Dzierna, slav. Neagra, v. Cernăuţi, n) sub Dealul Spânzurătorilor ( remember Pădurea Spânzuraţilor a lui Rebreanu, sau balada lui Francoise Villon, n.) , propietatea nobililor din Cinciş. Între stăpânii „ înnobilaţi” erau şi ruteanul Rudeanu Ion ( celebrul popă din spiţa lui Moise care l-a trădat pe Avam Iancu, n) – „ care dispuneau de pământ” ( peste iobăgimea preponderentă în zonă)
Şi alţii, cu nume semnificative: Bran Mihuţ, Ion Topliceanu, Nicolae Petric, Ţîrlea Lăscuţ ş.a.”
Ceea ce a măcinat secole existenţa satelor, unele azi înnecat sub Lacul de acumulare Cinciş, a fost crâncena „ legitimitate” dintre strămutaţi- colonişti, mulţi din speţele de la Cigmău, ( Buddai Deleanu, Ţiganiadar, etc. şi mai dinjos prin veacuri, rutenii- russinii, ukrainienii- trans- basarabeni, rusaci – populaţie doua din Ukraina- Basarabia, Crimeea şi Bucovina...) - aşa cum mai încoace, tot dintr-acolo, veniră, cu „ trenul foamei” ( Axa Chişinău- Kiev- Suceava- Botoşani- Bacău- Hunedoara, Valea Jiului, Bănat, Caraş, Dolj- Gorj etc,- Colonişti- clonarzi ai lui Stalin- Vişinevski, Groza, Dej şi apoi cohortele de năimiţi prin Poiana Rusca Sămânţa bătrână a „ nanelor pădurence”, multe văduve dupsă al doilea război ( care a ucis zeci de mii de bărbaţi români, pentru „ alipirea la patria – mumă”...) – au fost inseminate de babaci şi baboşcoi slavi- nu rar evreiaruncaţi peste bord de Jospe Visarionovici Stalin...În Hunedoara, cartiere întregi sunt pe stiul sovietic- siberian !, strămutanţi sau bărabe, ( de la Basarabia) – peste stratul neaoş, înjosit de iobăgie, uniiu aduşi pe tancuri la „ elierarea de sub jugul fascist”, apoi succesiv, spre a exloata industriile megalomanice de siderurie, minerit şi silvicultură din areal. etc.
Sinistră mărturie a stalinizării este vechea gară a Hunedoarei, cu ceasul încremenit, cu steaua Krelmlineză a lui Stalin şi mai ales cu frescele dedicate oamenilor muncii, la iarbă verde, îmbrăcaţi în vestoane şi rubăşti ucro- ruteano- maldavineşti..., cântînd la armonici, cum îi plăcu mai încoace şi tovului Gigi Pogea, nepotul unui Brîncovean ca şi autorul sus- numitului Documentar !
Cartierele Hunedoarei se numeau: Bătaga, Vasile Roaită, Buituri, Popa Şapcă, O. M. , O.T., Chizid, Ceangăi... toate subtirtate COLONII. Eterogenitatea populaţiei a fost încă din anii 45, inegalabilă, fără doar cu cea a Văii Jiului. Dealul Spânzurătorilor fu parafrazic unul al Căpăţîni, iar golgotele ...Ţările şi Ţinuturile (!) Haţeg, Orăştie, Rusca, Deva, Hunedoara, Ghelari ( Delari), Govăjdie, Nădăştiile de sus şi de jos, Călanul, Boşorod, Boş, Zlaşti ( de la zlata- zlătarii ruteni), Peştiş, Băcia, Simeria, Govăjdia, Almaş, Barcsayi, Tamaş- Teliuc, Josani, Lingina, Teliuc ( Teleki), Chişcădaga, Mintia, Veţel, Cele două Sarmizegetuse, Romos, Mărtineşti, Sîntandrei, ş.c.l.
IV
Un fals grosolan al poetului folclorist- poporan” Ioan Brîncoveanu, este Balada Haiducului Rudeanu...( pag. 62- 65), mai scabros decât cel al „ Mioriţei” „ cultizată de ţiganul Vasili Alecsăndri..., dar despre asta altădată.
Nume din arealul „ conspectat”: Vajda din Cinciş, nobilul vălean Lontzy, Zeicu, văduva Zeikova ( v. şi Zeicani, după Haţeg), Vaida Aron, ( nobili, baroni, boieri, solgăbirăi, işpani şi jandarmi” ( cit. Capitolul „ Înmormântarea văduvei Zeikova”, Tătaru, Solomon, Şimonca, Jacoboni, Zăroni, Fekete Şandor, Ungur, Mogoş, Nemeş, Pupeză, Ciuci, Popovici, Herban, Junie, Toma Cucu,... Vlad ( imir), ...popi şi învăţători, activişti şi ţigani domniţi.
Legitimitatea locuirii vs cea a veneticilor a fost şi – disimulată,- continuă, sperma vrajbei în această hermeneutică a amalgamiei etno- folclorico- istorică, precum pe Crişuri, Mureş...
Sub lacul de acumulare Cincic, zac gropanele unor foste cimitire ( satele Cerna, Iuba veche şi Plosca. Biserica ortodoxă este în ruinăp, jumătate înnecată...În ea au slujit Rudenii, de la care au răzbătut prin veac, uneori pretinşi „ dizidenţi” ai lui Dej şi Ceauşescu (!) Mişu Rudeanu ( primul preş. al FSN Deva, sub guvernele Iliescu şi Năstase) şi preotul frate al său, I. O. Rudeanu, ( poreclit popa şapcă- roşie, „ popa roşu cu ighemonikon, „ cocoşatul roşcovan” ” ş.a.) o vreme preş. al centrului judeţean de cultură din Deva... Familiile lor au rudenit vajnici nepoţi, s-au înrudit cu baronul Mischie şi cu Blaga... Istoria este un lugubru delir al „ realului”.
V.
Alte nume din areal: Zăvoianu, Ilea Gaşpar, Vitez, Oprea, Lupulescu Avram, Vasîncă Abel, Ungur Samoilă, preotul Turceanu. „ Se spune că asemenea inele s-au găsit în mormintele Basarabilor de la Curtea de Argeş”, scrie Brîncovenitul...
.,. Pe un monument din 1807, scrie: „ S-a zidit acest trunu şi răspuitu Biserica suptu Stăpânirea ecelenţei sale mitro Andrei baron de Şaguna Proto Raţiu, Parochi confraţi Ioanne et. Aron Ungur ...”. Sunt în carte incluse numoroase făcături pseudo- folclorice, „ auziute „ de la Suciu Neti, ( Asinefta), Draghici Rechi,
D. Paraschiva, Zăvoianu, Vaida, Toma, Abel, Sasu, Bolca Moies, Lupo, Salomia, Abel, Berce...
Bolile oilor: vărsatul, sîngeratul, gălbeaza, şchiopatul, Opăreala, Căpiala,Căpuşa, rîia...
Nu departe de valea Cernei, pe valea Zlaştilor, la cabana Prislop, în regimul Iliescu- Roman, a avut loc o întâlnire sceretă a emanaţilor, la care au participat între alţii: Virgil Măgureanu ( Astaloş) capul SRI, Mişu şi preot I. Octavian Rudeanu, şefi ai miliţiei feseniste, militari ... Acum, în amonte, sunt câteva palate şi vile ale unor foşti securişti, foşti activişti şi foşti medici, inclusiv ale unui europarlamentar. Vis—a vis, un sat turistic falimentat, iar în incintă, un iaz crescătorie necolmatata şi câteva WC-uri turceşti. Valea a secat, ca şi „ memoria” urmaşilor-urmaşilor c sau fără ighemonikon sau epoleţi, pensii şi palate, dinspre Dealul Spânzuraţilor.
* alte surse: Maria Razba, Personalităţi Hunedorene – sec. XV- XX) – Dicţionar, Deva, 2000. Consultanţi ştiinţifici: dr. Ioachim Lazăr, Dumitru Fodor, Vasile Lenchinţan, Olivia Jitea- Molodeţ.
Biblioteca Judeţeană Ovid Densusianu”- Hunedoara – Deva.
Prefaţa: Preot profesor dr. Mircea Păcurariu, corespondent Academia Română. Referenţi: Olivias Molodeţ, Marcela Herban ( f. Drăcea), Adela Herban