REGRET ENORM
Atât de zgubilitic şi fudul
Nu m-am jucat cu voi, copii, destul
Şi-acum îmi plâng pe umăr, întristat,
Că v-am iubit, dar v-am abandonat
Ce multe-aş fi putut să fac cu voi
Cu Feţi-Frumoşi, prinţese şi eroi
Cu-atâtea întâmplări din lumi de vis
Şi pe orbite greu şi de descris
Atât de-amărăştean şi-nsingurat
Amarnicul destin mi-am asumat
Şi, mult prea rar dispus şi exultând,
Uitatu-mi-am de voi ca un bolând
Ce bine îndenoi ne-am fi simţit
Din zorii zilei până-n asfinţit
Cât de frumos am fi evoluat
În cercul nostru larg, de admirat
N-a fost să fie, dragii mei pitici,
Şi-acuma mă trezesc ca un arici
Asocial, ţepos şi gheboşat
Pe care-l latră câinii, alungat
Voi niciodată nu veţi fi aflat
Cât sufăr şi cât am de regretat
Că nu v-am cultivat cât trebuia
Să merg cântând spre mântuirea mea.
***
ÎNDURERAT DE-UN JALNIC FENOMEN
Prea mulţi mankurţi şi neajutoraţi
Ce cred că se mănâncă tot ce zboară
Se reunesc când nici nu v-aşteptaţi
Poporul să ni-l facă de ocară
Naivi, creduli, uşor de manevrat
De manipulatori şi impostori
Ei dovedesc cu vârf şi îndesat
Ce au mai dovedit de-atâtea ori
La moartea aşa-zisului Tribun
-Un specimen cum rar mai întâlneşti-
S-au adunat să-l plângă în comun
Cu salve de-artilerie groteşti
Aşa ceva, atât de-ntristător,
Doar în Mamonia mai poţi vedea
Să fie adulat un impostor
Şi-un paranoic, un smintit sadea
Şi sufletul meu plânge-ndurerat
De-acest spectacol ruşinos şi trist
Pe care îndelung l—au modelat
Tribunii din sistemul comunist
Va trece timp, cu alte grozăvii
Şi cu speranţa că va dispărea
Acest coşmar al negrei comedii
Până s-arate altfel ţara mea.
***
SENTIMENT ETERN
Să mori ucis din dragoste de ţară
Neţinând cont de cei ce te previn
De fapta mişelească şi barbară
E-un gest sublim, înălţător, divin
Atât de mult să-ţi îndrăgeşti moşia
Şi semenii cu care ai crescut
Fără să-ţi pese de-a venit urgia
E actul decisiv şi absolut
Puţini se sting cu zâmbetul pe faţă
Încredinţaţi că ei şi-au apărat
Tot ce deţin mai scump şi drag în viaţă
Şi-l pot iubi necondiţionat
Ah, unde mai sunt astăzi patrioţii
Adevăraţi şi pregătiţi oricând
Să-nlăture jivinele şi hoţii
Cu preţul vieţii ţara apărând
Şi unde ne mai sunt neînfricaţii
În stare-n orice clipă şi-orice ceas
Să apere pământul şi Carpaţii
Cu dulcea limbă care ne-a rămas ?