Este târziu
privesc la cer scântei
plutesc feeric este
noapte... este târziu mă
așez pe o bancă și
aștept să vii în nopți cu
ploi de stele
Din roua iubirii
în astă seară am să mă
întorc pe țărm un cer...
aud țipătul pescărușilor
orele trec topind seara
apar zorile e ziuă iar...
din roua iubirii cânt ce
sfâșie tăcerea...
Glas coborât dintre stele
privighetoare… știi
pe o rază plutește
lin
trecere ireală
o lumină pură... glas
coborât dintre stele
cântă glas izvorât din
roua iubirii cânt ce
sfâșie tăcerea...
Izvorul sufletului meu
chipul tău râu de
lumină... obrazul
tău gingaș ca roua
dimineții... în brațe
să iau al meu dor
cu drag... de drag
cu glas dulce să-ți
spun tu ești
izvorul sufletului
meu...
O picătură de ploaie
ascult
o bătaie este om... este
pasăre... este zvon... nu... nu... este
sufletul meu... visez
o noapte de mai mi-e
dor de o picătură de ploaie
Bezmetici prin lume
ocolim viața
singuri prin lume...
înfrânți gonim
bezmetici prin
lume... pe ochi
avem văl de vorbit... nu
vorbim cu sufletele
sângerânde pierim prin
lume...
În noapte
ciuta aleargă nebună
sufletul ei privirea ei
lacrimi și sânge...
strigătul e chemare
din adânci depărtări...
ecoul mă izbește în
tâmplă... pădurea
vibrează de soarta ei
crudă... sunetul sună...
un fulger… un țipăt… în
noapte doar glasul
haitei se mai aude
Noi cerem
zilnic ne fură zilnic
minciună totul este
minciună respirăm doar
minciună noi cerem
o viață curată
și pură ne dau
doar ură și
mătrăgună... în
iad se vor duce
otrăviți de
minciună...
Şi alţi drumeţi
sunt un drumeț...
mă pierd în zare pe
un drum... uneori
un vis mai bântuie
prin suflet
temător... pași pe
nisip un clipocit de
apă... sunt treaz
sufletul meu se
ospătează cu apa
pură... de izvor... nu.
nu sunt singur... și
alți drumeți pe
același drum
Noaptea se lasă
un surâs un fior
sufletul dor de iubire
noaptea se lasă
tremur un surâs… un
sărut... sufletul
plutește cu aripi
întinse spre doruri
nestinse...
Umbra sufletului
soarele un galben
de ceară... marea un
verde fals sau un
albastru pur...
umbre de hârtie...
cerul presară peste
valuri umbra
sufletului... în inimă
nu răzbate
nimic...
Marele nimic
ei ne vorbesc
rânjind cuvintele
lor sunt mari
nimicuri... în inima
lor se sufocă orice
floare ale lor
vorbe lasă
o pată pe buzele ce le-au
rostit... îmi întorc fața de
groază... de scârbă... de rușine...
cine spală... cine șterge... marele
nimic...
Zboară un gând
...sursur de ape
izvorul tâșnește
cerul privește... pe un
mal își odihnește
sufletul
o salcie... prin
pâlcul de nuferi
zboară un gând...
sunet răsfrânt
peste ape... nu
pleacă rămâne
aproape