La Nașterea Maicii Domnului
În oastea creștină revine sărbătoare
La începutul anului bisericesc,
Sfintei Marii de Dumnezeu Născătoare.
Precum a orânduit Tatăl Ceresc.
Fecioară Preacurată, Maica lui Iisus,
Slăvită-i pe Pământ și-n Rai Dumnezeiesc.
Aleasă-ntre femei, de îngeri mai presus,
Ajută pe cei ce-n credință viețuiesc.
Sortită să mă nasc la sărbătoare,
Când Maica Mântuitorului s-a născut,
Numele Maria purtând cu onoare,
Pe calea vieții mi-a fost pavăză și scut.
Pe roi de gânduri scriu mesaj înălțător
La Nașterea Sfintei Fecioare Maria,
Că în truda vieții mi-a fost de ajutor,
Cănd suflet lăcrimand la Domnul se ruga.
Când rugam Preafânta, pașii să-mi îndrume,
Forță și tărie îmi dădea-n ființă.
Iar Duhul Său m-a însoțit prin lume,
Cu slavă îi trimit recunoștință.
Din lăcaș de-nsingurare sufletească
În versuri las grăitoare mărturie,
Cu obiceiuri din lumea creștinească.
Pe-a vieții cale, moștenire să fie.
În zi aniversară, din suflet smolit
Fac rugă Preasfintei, să-mi ia soartă crudă
Și-un dram de noroc să-mi dea în destin sortit.
Cu izbânda speranței pe-a vieții trudă.
Pentru pătimire din sufletu-mi pribeag,
Revărsată în a sorții menire,
Că parte n-am avut de ce mi-a fost mai drag,
Las ploaia gândului să-mi inunde privire.
Să-mi pot alunga coșmar de neputință
Din viețuirea cu visuri efemere,
Nădăjduind în miracol de credință,
Voi duce speranța-n veșnica tăcere.
Puțin câte puțin murind în orice zi,
Cu lacrimă de tuș las zestre de idei,
Cititorilor, când amintire va fi
Raza gândului revărsat din ochii mei.
Că doar o cruce va sta să amintească
De soarta viețuirii mele pe Pământ,
Aș vrea să dăinuie zestre sufletească
De har dumnezeiesc, dincolo de mormânt.
8. Septembrie
Din volumul ,,Tradiții creștine și ritualuri populare românești"
Maria Filipoiu
La Înălțarea Sfintei Cruci
La Înălțarea Sfintei Cruci,
Când curge mustul pe butuci,
Cu har cinstește soborul
Pe Iisus Mântuitorul.
În recviemuri cântă sfinți,
La Hramul Crucii dintre Cruci.
Preoți înalță cântare
La a Crucii Înălțare.
Slăvite sunt patimi sfinte,
De duhovnic sau părinte,
Cum Iisus a fost chinuit
Și pe crucea Sa răstignit.
Cu botez de creștinire
Se face mărturisire
În Preasfântă Trinitate,
Când case sunt botezate.
Iar de faci în rugăciune,
Semnul de închinăciune,
Minune se-nfăptuiește
Și credința-n suflet crește.
Când omul din lume pleacă
Fără să se mai întoarcă,
Cruce pe mormânt veghează
Și nume pe ea păstrează.
Spre a morților cinstire,
Crucile din cimitire
Cu busuioc se-mpodobesc
Și morminte se primenesc.
Toamna, frunza-ngălbenește,
Semn că, vara se sfârșește.
Strgurii sunt buni de cules
Și dragul inimii de ales.
La o răscruce a vieții,
Simbolul creștinătății
Călăuzește spre bine,
Când se reunesc destine.
Sărbători sunt venerate
De la naștere la moarte,
Prin semnul creștinătății,
Simbol al vieții și-al morții.
14.Septembrie
Din anuarul ,,Tradiții creștine și ritualuri populare românești"
Maria Filipoiu