Distanţele acestea stând de veghe
Făcând planton să nu te pot vedea
Sunt uriaşa, grava lumii streche
Ce numai cere, neştiind să dea
Noi doi, desigur, am rămas loviţii
Ne-am căutat zadarnic până-aici
Şi-atunci când ne-au pus apă ca tâmpiţii
Doi idioţi lungani rămaşi pitici
Cum stăm acum – atâta separare
N-am pomenit vreodată şi disper
Tu vei ajunge pe-o tarabă mare
Eu – adunat de-un vajnic gunoier
Doi copăcei în falsa lumii seră
-Pământul ne-a ajuns până la gât –
Suntem eliminaţi de-o frontieră
La tine nu – la mine nici atât
Dar îţi trimit celula vegetală
Ce m-a făcut deodată să-nfrunzesc
Nu mă opreşte sera asta goală
Să-ţi spun în limba noastră: Te iubesc.