Etapa a doua a expediției grupului de inițiativă Chindia Jurasic Park pe coasta dalmată s-a concentrat pe explorarea zonei montane slovene. Una dintre cele mai mici țări din lume (exceptând, binențeles, statele liliput), Slovenia are un relief predominant muntos, generat de diverse ramificații ale Alpilor – sunt 145 vârfuri peste 2000 m, iar 31 dintre acestea depășesc 2500 m. Cei mai impunători sunt Alpii Iulieni, iar vârful Triglav este cel mai înalt vârf al Sloveniei.
Spre acest obiectiv major s-a îndreptat, în data de 25 august 2015 și echipa de montaniarzi dâmbovițeni încercând să-și completeze „palmaresul” în cadrul TOP 28. După intrarea în Slovenia a urmat o ocolire a marilor orașe, pentru a ne apropia, cât mai de dimineață, de zona de „atacare” a muntelui. Intrarea se face prin localitatea Mojstrana, de-a lungul râului Bistriča, până în fundul văii glaciare Vrata, acolo unde, într-o parcare amenajată, se lasă mașina în siguranță. Ne aflăm la 1000 metri altitudine, lângă cabana Aljazev Dom, iar varianta aleasă pentru urcare este celebra potecă “Pot cez Prag” recomandată ca fiind “cea mai ușoară variantă”. Dacă “ușor” înseamnă să urci un prag de peste 1200 metri diferență de nivel, iar acest lucru să se facă pe ploaie torențială (aproape două ore) sau pe ceață, înseamnă că suntem tari! Oricum, experiența își spune cuvântul, iar momentele (multiple) în care ceața se ridică și ne dezvăluie peisaje de vis, justifică pe deplin eforturile noastre. După aproximativ 5 ore ieșim la marginea superioară a Pragului și începem să străbatem uriașe doline carstice, găurite de avenuri sau pline de câmpuri de lapiezuri. După o ultimă oră mai lejeră, ne apare în față Triglavski dom na Kredariči, o impresionată realizare (la 2515 metri) a montaniarzilor sloveni.
Cabana are peste 300 de locuri (în camere tip cușetă de 2, respectiv 4, 6 sau 8 locuri sau la priciuri), iar pe același mare platou se află și un heliport, o stație meteo și o…capelă! Este locul principal de urcare spre vârful Triglav, iar „folclorul” local spune că nu ești sloven adevărat dacă nu ai mers, măcar o dată în viață, la Aljazev Stolp, monumentul metalic aflat pe vârf.
Ne cazăm, ne punem echipamentul ud sau transpirat la uscat, ne hidratăm cu ceai, ciorbă sau bere. Prețuri rezonabile la acea altitudine, probabil corelate și cu nivelul de trai al slovenilor. Oboseala își spune cuvântul și ne trimite relativ devreme la culcare.
Miercuri, 26 august 2015, ne trezim devreme, iar la ora 7 suntem plecați spre vârf. De fapt, pe această porțiune finală, este adevărata frumusețe a acestui munte: un urcuș pieptiș, jalonat de porțiuni de “via ferrata”, pe muchia subțire a Micului Triglav (2725m), o ușoară coborâre în șaua dintre vârfuri și asaltul final spre cel mai înalt vârf al Sloveniei, vârful Triglav – 2864m.
Îmbrățișări, fotografii, ștampile, stăncuțe, tururi de orizont, bucurie! Imaginile spun totul despre măreția locurilor.
Pe vârf se află monumentul Aljazev Stolp, ridicat în 1895 de Jakob Aljaž, preot romano-catolic, compozitor și mare montaniard al vremurilor de început ale turismului montan sloven.
Începe coborârea, sub pala primelor valuri de ceață. Luăm micul dejun, lăsăm bannerul cu simboluri dâmbovițene la administratorul cabanei și ne retragem din inima acestui frumos munte calcaros, de un alb strălucitor. După 4-5 ore de coborâre, pe o vreme capricioasă – soare, ploaie ușoară, ceață – ajungem la mașină cu sufletul plin de imagini unice. Ne cazăm în zona lacului Bled, iar următoarele două zile ne îndreptăm spre casă.
O nouă reușită, a treia în acest an (Gerlachovsky, Dinara, Triglav) în cadrul TOP 28. Vor mai urma cele 4 vârfuri din TOP 14 – Senectute și, probabil, o iarnă mai liniștită, cu planuri pentru 2016.
