Netăcerea sufletului
Flori de cântec, zori de viaţă nouă
Cer albastru-ngemănat cu stele
Ochi de soare în pălmi de rouă
Zbor înalt e a sufletului netăcere.
Stropi de strigăt şi oftat de aştrii
Lacrimi de petale dintr-un suflet viu
Mâini întinse către generaţii
Şi surâsuri dulci de heruvimi.
Netăcerea sufletului meu e caldă
Şi duioasă ca un izvor ce naşte din etern
Nu e glas de om cântat într-o surdină
Ci e glasul iubirii din Dumnezeu.
Am strâns flori de crini din suferinţă
Şi-am adunat buchete să le pun în prag
Celor ce se vor întoarce cu căinţă
La Creator unde-s chemaţi cu drag.
Cluj Napoca 23 august 2015
Înnoptare
Stropii zilei-s inundaţi de cei ai nopţii
Şi se-mbrăţişează de rămas bun
Se aşterne liniştea în şoapte
Şi în lume parcă toate se supun.
Fără nicio taină dezlegată
Seara vine ca o fată îndrăzneaţă
Chemând clipita înnoptată
La piept s-o ţină până dimineaţă.
Departe sunt rîsetele din câmpuri
Iar în livezi şi fluturii visează
Se lasă-ncet marama de surâsuri
Ale lunii ce tandru priveghează.
S-a dus o zi din calendarul lumii
Şi ne-nchinăm îngenuncheaţi smeriţi
De ne-a slăbit puterea credinţei şi-a iubirii
Adă, Doamne, zorii sfintei dimineţi.
Cluj Napoca 23 august 2015
Am prins
Am prins în mână mii de stele
Cu strălucirea lor diamantină
Şi-am dat făpturii lor incandescente
Tot dorul ce îl cântă o mandolină.
Am tresărit la strunele de astru
Îngenuncheat în faţa veşniciei
Înveşmântat-am sufletu-mi albastru
Cu-n vis ce arde-n mine ca şi o făclie.
Am ascultat cum murmură izvorul
În pacea unui minunat destin
Fără de vină curge şi curat în râul
Unde îmbrăţişat e pe deplin.
Ce netăcere lină are apa!
Ce tainic curge fără niciun gând!
Cu greu plăteşte sinele azi vama
Unei iubiri adevărate pe pământ!
Cluj Napoca 27 august 2015
Eternitatea
Am întrebat vântul de unde adie?
Pe tâmplă ca o mână infinită.
Îmi astâmpără clipa toridă a neputinţei
De a lupta împotriva oboselii sălăşluite
În ochii deschişi spre zare şi în mâinile
Care stau de strajă pe armele credinţei..
Şi a speranţei
Apărând fără preget dragostea.
Mi-a răspuns fără vorbă, doar cu trecerea lui:
Eternitatea.
Cluj Napoca 27 august 2015
Închinare
Voioasă îmi arde lumina în sfeşnic
Şi-n ea bucuria e trează
Iubirea cântă imnul cel veşnic
Şi inima mea priveghează.
De vorbă cu Tine, Isuse iubit,
Când stau smerit îngenuncheat
Simt că timpul în loc s-a oprit
Şi zgomotul lumii a încet.
Cântări măreţe mă copleşesc
Lacrimile sunt toate de fericire
Şi slovele ce le scriu şi rostesc
Sunt pline de Duh şi iubire.
Cluj Napoca 21 august 2015
Taină poetică
Zâmbet de stele ţesut cu petale
Şi şoapte de flori în ochi de bazalt
Ape adânci se revarsă-n cascade
Pe aripi de vultur cobor din înalt.
Raza de soare drumu-şi cunoaşte
Şi scrie cu mâna lumină şi cer
Vântul prin frunzele toate şopteşte
Şi lasă copacii tot mai stingheri.
Foşnet de paşi prin aer se aude
Clipa-i gătită cu brăţara de vreri
Dansează în sunete de alăute
Şi tainic mimează un altfel de ţel.
Totul pluteşte-ntr-o candidă taină
Stihuri zboară din priviri în priviri
Poezia e zâna cea diafană...
Ce poartă coroana eternei iubiri.
Cluj Napoca 27 august 2015
Laudă Creatorului
Se răsfaţă-n soare câmpul
Ca viteazul îndrăzneţ
Toată ziua are sânul
Plin de flori şi cântăreţi.
Fluturi îmbrăcaţi în frac
Cald dansează-n piruete
Având partenere-n dans
Cele mai frumoase fete.
Cântă-n ramuri păsărele
Flori cu pleoape de sidef
Şi cu gene de mătase
Invitate-s la concert.
Toate sunt în armonie
Bucuria-mbracă totul.
Natura cântă o simfonie
Lăudându-şi Ceatorul.
Cluj Napoca 27 august 2015
Ziua Limbii Române
Salbă din surâsuri făcutu-şi-a ziua
Pretutindeni în urmele ei a lăsat
Zâmbete-n florile toate din glasră
Şi-n ochii seninului imaculat.
Ziua aduce cu ea sărbătoarea
Şi bucuria neamului nost’ românesc
E ziua Limbii Române – comoara
Pe care românii mult o iubesc.
Plimbatu-şi-a palmele peste câmpie
Ziua crestele-nalte le-a mângâiat
Raza de soare îmbrăcată în ie
În limba română s-a revărsat.
Vântul adie mai româneşte
Ramuri recită doine străvechi
Râurile murmură-n taină frăţeşte
Iar frunzele-n hore voios se întrec.
Păsări măiastre îşi cântă iubirea
Pe ramuri din codrul cel secular
Limba română e însăşi vorbirea
Cea dulce a poporului meu milenar.
Ziua aduce cu ea sărbătoarea
Şi bucuria neamului nost’ românesc.
E ziua Limbii Române – comoara
Pe care românii mult o iubesc.
Cluj Napoca 31 august 2015
Izvoare senine
Îmi întind mâna spre cerul albastru
Şi sunt pe o stâncă aproape de el
Curajos ating chiar un astru
Şi parcă am ajuns în etern.
Când am lumina ce arde în tihnă
În voioşia lăsată de Domnul meu
Neprihănirea îmi e cunună
Prin harul lui Dumnezeu.
Creşte Iubirea ce-i sădită în mine
Inima-mi bate în ritmuri de cer
Cântări ţâşnesc ca izvoare senine
Spre slava lui Dumnezeu.
Tăcerea-i lăsată în urmă de lacrimi
Bucuria cu pacea formează orchestră
Sufletul-mi cântă alături de îngeri
Prin dragostea sinceră, neprefăcută.
Cluj Napoca 27 august 2015
Mi se face dor
Mi se face dor de Tine, mereu,
Ca de o minune necesară în viaţa mea.
Fără de care n-aş putea respira
Şi n-aş mai putea zbura
Spre înălţimile harului la care mă duce
Dragostea Ta.
Mă năpădesc lacrimile de dor
Când privesc cerul plin de culori
Şi asfinţitul ce arde în flăcări
Atâtea clipe de aşteptări...
Nu ... Nu Te-Ai îndepărtat...
Dar nu-mi mai găsesc locul
Parcă viaţa mi-e un mandat
Căruia trebuie să-i mai suport mersul...
Mi se face dor de Tine
Deşi îţi aud prezenţa precum susurul...
Te regăsesc şoptindu-mi prin lacrimile mele
Cât de mare Ţi-e dorul de mine...
Şi îmi simt mângâiat sufletul.
Cluj Napoca 27 august 2015
Răvaş
Am scris un răvaş...
Când vara se-mbracă de ducă
Şi face un ultimul popas
În câmpuri mănoase şi-n luncă.
În susurul blând de izvoare
Şi-n clopotul tainic al vremii
În ritmuri de ploi şi ninsoare
De frunzele şi florile lumii.
Am scris un sonet pentru cer
Să te apere de tot ce e rău
În clipe când totul pare incert...
Şi cumpănă-s toate şi hău.
Cu mână de lacrimi şi dor
Am pictat în culori şi iubirea
Să citească-n Cuvânt cei care vor
Să poarte în ei nemurirea.
Cluj Napoca, 27 august 2015
Prag de toamnă
Copacii strâng la piept
frunzele ca pe o comoară...
Vântul le spulberă pe rând
Şoptind încet că e toamnă..
Cu ochii înlăcrimaţi...
Ramurile bat cu pleoapele
La porţile unui nou anotimp.
Cluj Napoca 27 august 2015
Pânza poeziei
Tainic mâna cea albastră
Ţese-n inimă un vers
Şi cu pana ei măiastră
Mişcă-ntregul univers.
Ţese versu-n haina albă
Flori de astre şi de dor
Sufletul îi este salbă
Şi are steag multicolor.
Vers cu vers se-mbrăţişează
Şi se ţese poezia
Iar poetul doar veghează
Să se vadă-n ea iubirea.
Pânza ei e înălbită
Prin Iubirea cea curată
Veşnic e îndrăgostită.
De lumina ce-o îmbracă
Cluj Napoca 27 august 2015
