În lupta nemaipomenit de dură
Când unii belferesc şi alţii-ndură
A fi indiferent şi-a sta deoparte
Tot una e cu propria-ne moarte
Cu cât obedienţa e mai mare
Cu-atât şi stăpânirea e mai tare
Şi nu ştiu cum i-aş dumiri să vadă
Pe orbi, această tristă mascaradă
De când e lumea, vede cum se scrie
Istoria cu-ntreaga-i infamie
Dar parcă nicăieri şi niciodată
N-a fost atât de dur încrâncenată
În neputinţa mea, ce-atât mă doare,
Nu pot decât să strig cu disperare
Treziţi-vă şi isprăviţi odată
Cu-această mascaradă infamată !
Sau chiar muriţi, dacă atât vă place,
Însă lăsaţi-ne pe noi în pace
Să îngropăm acest imens cadavru
Ce infestează-ntreaga lume !
Stavru.