(Dar bandiţii
cu ghearele şi dinţii se apucă
de flamura puterii lor precare
mergând inevitabil spre pierzare)
O altă lege vor să dea bandiţii
Ce-n cârdăşie ţara o conduc
Şi jefuiesc în voie, dar priviţi-i
Cum îşi petrec momentul lor caduc
O lege criminală, ca atâtea
Pe care-n pas voios le-au promulgat
De nici nu se mai ştie cam a câta
Loveşte-n cetăţeanul turmentat
Bandiţii pedepsesc legionarii
Că odioase crime au comis
Însă pe comunişti nu-i dau la arii
Să nu lovească-n propriul lor vis
Şi-aşa menţin o promiscuitate
Morală ce duhneşte a rahat
Din care lumea, orişicât s-ar zbate,
Tot ei, bandiţii, au de câştigat
Mamonia-i a lor de-o-cam-dată
Şi-o siluiesc şi târnuiesc în draci
Dar ei ignoră forţa ce se-arată
La orizont, cu bravii fii de daci
Când ţara o să fie remontată
De-această forţă ce-i în plin avânt
Bandiţii, precum pleava vânturată
S-or risipi, ca pulberea în vânt
Mult nu mai e, de-aceea-n disperare
Se manifestă, parc-ar fi turbaţi.
Hai, scumpa noastră, tu, Eliberare
Să mântuim Grădina din Carpaţi !
