Georgeta Bîrlă
( Deva)
Paradox de toamnă
Te-aş întreba pe tine, paradoxală toamnă,
Care-n culori, în roade şi în pustiu te-mbraci:
Ce-i cu vârtejul ăsta, de sufletu-mi întoarnă
Şi mugurii-i desface, vuieşte-mi, de ce taci?
Nu-mi mai trimite frunze cu margini despletite
Şi nu mă îmbăta cu mustul tău dulceag,
Când toate-n mine-s zboruri şi vise rătăcite,
Deci plouă-mă mai bine cu-ale stelelor şirag...
Mioara Giurgiu
( Deva, Cluj...).
Poetul
Eşti visul meu frumos, aura lacrimei,
Soare în tril, prinţ cerşind.
Poezia îţi e meritul,
Îţi urmezi chemarea murind.
Renăscînd ca pasărea Phonix
Din propriile-ţi urme de foc...
Undeva, departe,
Într-un colţ de stea
Se află Dragostea ta, Poezia.
Felicia Gabriela Portase
( Volcan)
Chiar tu
În faţa ta, unduiri cu dans îngeresc,
Te învăluie spre miezul de lumină
În faţa ta
Priviri pe jumătate închise
Reflectă lumina dinlăuntrul luminii.
În faţa ta
O respiraţie egală mie şi ţie,
În acest moment al
Prezentului Perfect,
În faţa ta
Eşti chiar tu.
Cristina Stoianov
Hunedoara
Romanţa meschină
De-ai fi crezut c-ar fi putut să fie
Ceva mai mult de-atât te-ai înşelat,
N-a fost decât un semn de nebunie
De care-ntâmplător ne-am vindecat.
N-a fost decât ce-a trebuit să fie,
Şi dacă-a fost cu-adevărat ceva,
N-a fost decât un stroip de veşnicie,
Desprins dintr-un meschin” etcetera”.
Dana Ioan
Hunedoara
Frica
Nu piatra mă apasă
Nu greutatea ei,
Cu mult mai greu mi-e cerul
Căzut din ochii tăi.
Nu apa mă înneacă
În valul răvăşit
De-ajuns e doar pustiul
Din geană-ţi mohorât
Nu moartea mă-nspăimânt
Nu nemurirea ei
Ci viaţa de o clipă
Pierdută-n ochii tăi.
Nuţa Crăciun
Orăştie
Strigăt
Sub clopote
Tăcerea
În golul lor
Strigătul meu.
Georgiana Adriana Mîrza
Deva
Împreunare
Câteodată mai cred
Că există un loc
Unde nu exist decât eu...
Şi în mine îi port
Pe toţi ceilalţi...
Pe cei ce îi iubesc
Pe cei ce nu-i iubesc
Şi vreau să-i ţin deoparte
În mine toţi
Se-mpreunează
În inimă şi-n gând,
În locul sfânt
Unde Dumnezeu crează
Sentimentele.
Marinela Şerban
Deva
Am lăsat totul
Am lăsat totul deoaparte
Plălăvrăgesc în taină
Cu Alexandr Borodin
Mă aşez în fotoliul
Grena respir încet
Încerc să-mi eliberez gândurile
Forfotind de colo- colo
În fiecare zi îmi administrez
Doze de luciditate
De la un timp am devenit
Mai prudentă
Îmi fac o evaluare critică
A sinelui
După o zi printre oameni
Cu nervii întinşi la maximum.
Elena Daniela Rujoiu
Orăştie
Lui Eugenio
Toate seminţele
De fapt au sarea mării
A făpturilor
Şi dulcele-nvierii.
Copilăria viselor
Toamna, târziu,
Spiritul meu desculţ
Culege măceşe şi smeură.
În spate mormăie gelos ursul.
Ultima ninsoare
A săru(I)tat curcubeul
Trist m-ai privit:
mi-a venit acest gând
cu ochii închişi
am iubit.