Marius Ionel Popescu: CONTRIBUŢIA SCULPTORILOR ÎN PIATRĂ DIN ALBEŞTI

contribuŢia  SCULPTORILOR ÎN PIATRĂ DIN  ALBEŞTI

În opera sa de sinteză «Civilizaţia pietrei în arealul etnocultural Argeş-Muscel», etnologul Grigore Constantinescu afecta un spaţiu generos renumitului centru de pietrari din zona de nord a fostului judeţ Muscel, relevând, printre altele, contribuţia esenţială a meşterilor pietrari  la construirea sau refacerea unor monumente de arhitectură din spaţiul de culturăşi civilizaţieromânesc, menţionând că „exploatarea calcarului numulitic de Albeşti s-a intensificat în perioada edificării sau restaurării importantelor monumente de arhitectură feudală: Mănăstirea Curtea de Argeş, Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung-Muscel, Curtea domnească din Târgovişte etc.”. 

În argumentarea acestei constatări, se invoca un important document medieval  «Condica de venituri şi cheltuieli a vistieriei de la leatul 7202-7212» întocmită de cancelaria domnească a lui Constantin Brâncoveanu [1688-1714]  care cuprindea, printre altele,  evidenţa sumelor achitate în 1694 „pietrarilor de la Albeşti pentru nişte pietre ce au tăiat de treaba caselor domneşti”; în 1696, „pentru plata pietrarilor ce au lucrat pietrele la Curtea domnească de la Târgovişte”, pentru ca, în 1698, să se menţioneze suma de 30 taleri drept valoarea „lucrării pietrelor de la foişorul din Târgovişte”.

            Un document emis în anul 1673, în care se consemna „tocmeala pietrarilor de la Albeşti” pentru schitul Fedelesciori, menţiona numele unui vătaf al acestora, Stoica, el fiind coordonatorul lucrărilor ce urmau a fi efectuate la acest important edificiu religios.

Documentele medievale confirmă astfel parţial arealul geografic în care meşteri pietrari din Albeştii Muscelului efectuau operaţiuni de consolidare şi restaurare a unor construcţii laice sau religioase din Ţara Românească în perioada Evului Mediu. 

Realizarea unor obiective remarcabile din spaţiul românesc de cultură şi civilizaţie:  Mănăstirea Curtea de Argeş, Podul de peste Dunăre construit, la Cernavodă, de Anghel Saligny, Palatul regal din Bucureşti, Palatul Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române din Capitală, Palatul telefoanelor, Arcul de triumf din Bucureşti, Opera Română, Teatrul Naţional, Hotelul Intercontinental, Casa Presei Libere (fosta Casa Scânteii), Podul prieteniei de la Giurgiu, Fabrica de penicilină Iaşi ş. a.,  a unor  monumente memoriale, cruci de piatră etc. nu ar fi fost posibilă fără participarea efectivă a unor meşteri pietrari din Albeştii Muscelului. 

De asemenea, în perioada secolului XX, dar şi în secolul XXI, calcarul din Albeşti a fost folosit în edificarea caselor de locuit, în special, pentru  ornamentarea acestora (ancadramente la uşi şi la ferestre, stâlpi) – lucrările de artă fiind efectuate în atelierul pietrarilor din Albeşti situat în imediata apropiere a carierei de unde se exploata calcarul.

Asigurarea materialului calcaros necesar lucrărilor angajate de către pietrarii albeşteni a fost facilitată de existenţa carierelor de exploatare a pietrei în zona sudică a satului Albeşti şi în satul Cândeşti în punctele: Colţ, Dosul Coşerilor, Fruntea Plesnitorichii şi Valea Pietroasă.

La sfârşitul secolului al XIX-lea, erau angajaţi în munca de extragere a minereului circa o sută de pietrari, majoritatea lor fiind formată din italieni specializaţi în efectuarea unor asemenea operaţiuni, dar, mai ales, în edificarea sau restaurarea unor construcţii laice şi ecleziastice de amploare.

Experienţa acumulată de-a lungul vremii de către meşterii pietrari din Albeşti în acest domeniu a fost relevată de renumitul sculptor în piatră Gheorghe  Manta, care, retrospectându-şi „activitatea de ani buni la carieră”, evoca, într-un interviu acordat sociologului Radu Oprea, participarea sa împreună cu alţi pietrari din Albeşti la „renovarea mai multor monumente din ţară: aripa de la Universitate, pe la Snagov, pe la diferite vile, am lucrat pe la Sinaia, la Castelul Pelişor, am lucrat la Mangalia, la Calu’ Bălan, la diferite hoteluri p-acolo, la placagerie, pardoseli interioare, exterioare, la Biserica Cozia, la Curtea de Argeş şi mai multe, poate, nu le reţin eu toate acuma. În afară d-astea, la monumente prin diferite oraşe ale ţării: Câmpulung, Constanţa, Piteşti, Sibiu, Slatina, Suceava şi poate ar mai fi care mi-au scăpat”…

Meşterul pietrar Gheorghe Manta devine personajul central al inspiratului reportaj intitulat «Pietrarii de platină de la Albeştii de Muscel» al publicistului Dumitru Mihalache apărut în ziarul «Lumina» din 9 august 2012, sculptorul rememorându-şi viaţa pe care o asociază constant cu munca la carieră şi pe unele dintre şantierele unde a contribuit la  consolidarea şi înfrumuseţarea unor monumente: „Am lucrat 30 de ani în cariera de aici. Pentru mine, piatra este viaţa mea. E o plăcere să o faci să vorbească. Să râdă. Să înflorească. Şi eu moştenesc meşteşugul de la tata. Cea mai frumoasă lucrare pe care am executat-o mi se pare a fi cea de la Foişorul Sinaia. Am piatră lucrată de mine în fundaţiile acestor două case, îmbrăcate cu coloane, cu tot ceea ce am putut face şi eu în timpul liber. Am ridicat şi troiţa asta de lângă casă. Este acolo o cruce mai mică, făcută de un om de aici, Isbăşoiu, când a plecat pe front, în 1943, ca să-i rămână şi lui numele. A trăit până la peste 80 de ani. Aşa m-am gândit să fac şi eu, să rămână ceva aici şi de la mine. Să dăinuie, dacă tot sunt de meserie pietrar. Din nefericire, tradiţia noastră nu mai interesează pe nimeni. Am trei feciori, dar nici unul nu a prins meseria. Piatra s-a lucrat rudimentar, cu ciocanul şi cu dalta. La fel s-a ridicat şi ţara, şi acum au distrus-o bandiţii !… Mai am oleacă şi plec şi eu, şi nu văd nimic să se facă bine acum. Dar asta este lumea", conchidea meşterul o mărturisire de credinţă pentru o meserie pe care a respectat-o până la o identifica cu propria sa viaţă.

Simpla menţionare a contribuţiei sale la „renovarea” unor obiective confirmă multitudinea şi diversitatea operaţiunilor efectuate, antrenarea acestor specialişti din Albeştii Muscelului  în acţiunea de conservare şi înfrumuseţare a unor construcţii de interes naţional situate într-un areal geografic extins incluzând provinciile româneşti: Muntenia, Oltenia, Transilvania şi Moldova.       

                                                                        Vă mulţumesc pentru atenţie !

Întocmit

Prof. Popescu Ionel Marius

Vlădeşti - Argeş