Ioane, lumea ne confundă,
Chiar dacă-n cer în alb eşti îmbrăcat
Şi câte haine eu ţi-am încercat,
De ochii ei nu pot să mă ascundă.
Aşa că simt că mi se-nfundă
În lacrimi ochii de scăldat,
Ioane, lumea ne confundă,
Chiar dacă-n cer în alb eşti îmbrăcat.
Ce mândru sunt în ele şi-i păcat
Că nu toţi cred şi stau la pândă
Şi chiar de e pentr-o secundă,
Privind la mine, văd că n-ai plecat…
Ioane, lumea ne confundă.