Apărută în Nord Literar, cu ceva vreme în urmă, o recenzie la poezia lui Remus Foltoş, semnată de reputatul poet şi om de ştiinţă Ştefan Marinca, purta numele de Commedia del verbo. Acolo, pe lângă o critică pozitivă asupra aspectului stilistic complex şi prolix, mai exista un soi de forţare pentru a zugrăvi o componentă primitivă a personalităţii lui Remus Foltoş: anume darul sibilinic al acestuia. Iată că Ştefan Marinca nu a exagerat! Noua carte a lui Remus, Tratat de ontologie, pare să fie scris sub o inspiraţie de tip total. Parcă acesta nu-şi scrie singur frazele. Parcă îi sunt dictate de o voce precisă, parcă nimic nu e întâmplător în tot textul, se urmează o logică evidentă, dar una care pare să nu-i aparţină „fragmentului” conştient al autorului, ci vine dintr-o regiune mai profundă, mai puţin explorată, prea ramificată pentru a putea reflecta un psihism, să-i spunem, comun. De aceea, tot ce vom spune despre acest Tratat a lui Remus va trebui să fie bine cântărit mai înainte.
Flancate de două proze grăitoare în ce priveşte orientarea motivelor şi demersului, la început şi la final, conţinuturile strict filosofice marchează mai multe probleme distincte: discursivitatea semantică ce se bazează pe o structură mai adâncă, ontologică; apoi este indicat drumul pe care lectorul trebuie să-l parcurgă de la „lucru” şi „loc” - la „Con-Figuraţie” şi „topos”; şi mai apoi de la detectarea aplicării categoriilor la regiunile ontologice şi până la locul fiinţei umane în raport cu propria structură categorială a cunoaşterii sale. Nu insistăm asupra acestor aspecte decât foarte puţin căci preferăm ca fiecare lector să treacă prin „focurile” lecturii spre a descoperi singur ceea ce am putea numi „farmecul” filosofiei lui Remus.
Totuşi vom preciza – în ordinea celor spuse - că structura ontologică a semanticii conştiinţei este aceeaşi structură ontologică a înseşi posibilităţii experienţei (pentru a fi puţin kantieni). Pe de altă parte, când vorbim de „lucru” trebuie să depăşim – spune autorul – modul static, preluat din fizica newtoniană, al felului cum acesta apare gândirii. Trebuie să ne închipuim mai degrabă un mod dinamic prin care mai multe categorii (în sensul aristotelic sau kantian) concurează la împreună-constituirea unei cunoaşteri distincte, în care ceea ce contează este legătura interior–exterior sau subiect-obiect. Această lucrare-împreună autorul o numeşte „Con-Figuraţie”. Înţelegând acest mod categorial de „reconstrucţie” a cunoaşterii, „locul” se transformă în „topos” (autorul a optat pentru acest temen pentru a surprinde nuanţa „topică” în calitate de „dispunere” – ceea ce sugerează exact şi nuanţa de „întrepătrundere” a categoriilor). Mai rămâne să vorbim despre faptul că regiunile ontologice (mineral, vegetal, animal şi uman) pot fi – după spusele autorului – în corespondenţă cu categoriile amintite, astfel ca un număr de categorii sau altul să fie alocate unei regiuni sau alteia. Numai nivelului uman îi corespund toate cele 6 categorii. Numai că lucrurile nu stau tocmai atât de simplu! Cele 6 categorii se aplică unei cunoaşteri în act, deci dinamicii cunoaşterii, iar singurul domeniu al cunoaşterii la care nu se poate aplica structura celor 6 categorii în totalitatea ei, nu este la nivel uman-celelalte ci uman-uman. Evident la nivelul uman-celelalte se aplică în cunoaştere un determinism absolut, pe când la nivelul uman-uman e vorba de aplicarea unei Libertăţi totale. De aceea la nivelul uman-uman nu poate exista determinismul frust pe care orice cunoaştere – în cazul nostru cea categorială – îl aplică.
Noi am încercat să sintetizăm liniile mari ale propunerii lui Remus, pornind de la comprehensiunea personală, dar cele ce tocmai le-am spus, desigur, par destul de ininteligibile. Cu toate acestea, credem, am deschis calea curiozităţii asupra acestui Tratat. Urmează ca fiecare lector să-şi formeze propria părere, iar cu cât mai multe păreri, cu atât mai bine! Asta pentru că textul este atât de complex, încât numai din mai multe puncte de vedere se poate stabili o apropiere justă de profunzimea conţinuturilor.
Acestea fiind spuse, ne vom aştepta şi la alte recenzii căci acest Tratat – credem noi – va provoca destulă atenţie din partea tuturor…