O, vara mea, bellissima mea vară
Ce n-ai asemănare-n lumea-ntreagă
Apropierea ta mă înfioară
Şi nici nu ştii cât poţi să-mi fii de dragă
Atât de coaptă, nurii tăi mă-mbată
De parc-ai fi o mândră zeitate
Aşa frumoasă n-ai fost niciodată
Cu dulcile-ţi miresme cad pe spate
Cum mă provoci cu formele-ţi rotunde
Aşa cărnoase şi apetisante
Mi-e teamă că eu nu mai pot răspunde
Şi-ţi sparg vreun colier de diamante
O, vara mea bellissimă, cu tine
Ce fericire poate să mă bată
Şi nici nu ştiu, cu toamna care vine,
De-o să mai pot să te cuprind vreodată.