De ce nu-ţi vine să mai stai în casă
De ce nu-ţi place unde s-a ajuns
De ce singurătatea te apasă
De ce la întrebări nu ai răspuns ?
De ce nici lira nu te mai ascultă
Când vrei să stai la masă şi să scrii
De ce e suferinţă-atât de multă
Şi-atâţia oameni parcă-s morţi de vii ?
De ce nicicând nu-i linişte şi pace
Şi omenirea parcă a turbat
De ce nu pot să am nicicum de-a face
Cu nicio hahaleră om de stat ?
De ce să dau şi iar să dau când nimeni
Nu se oferă o para să-mi dea
De ce se prăpădesc atâţia oameni
Bolnavi, neîngrijiţi de nimenea ?
De ce o duci mai greu şi nu mai bine
De ce să nu mai speri în viitor
De ce aştepţi şi nimeni nu mai vine
De ce mă înspăimânt şi mă-nfior ?
DE CE ATÂŢI DE CE MĂ ASALTEAZĂ
De ce constat că ştiu aşa puţin
De ce pui preţ mai mult pe o fofează
Şi nu pe madrigalul meu divin ?