Volumul de versuri ,,Nori în soare”, apărut la editura Singur, 2015, este semnat de Elena Trifan. Titlul este o metaforă subtilă, soarele fiind văzut ca o zeitate, stăpân al universului:,,Un asfinţit a-nseninat amurgul / Cu irizări de forme şi lumină. / Soarele ia chip de înger”(Asfinţitul). Alteori soarele este lumina care simbolizează muza:,,Am fost aici şi-nveci vom fi / Strângând din soare aur şi lumini (Am fost aici) sau:,,Îmi picură în suflet doar lumină / Şi-mi este viaţa-n clar de lună. / Din soare sar scântei înmiresmate / Şi îmi vorbeşte îngerul în şoapte”( Îngerul în şoapte).
Conţinutul volumului se structurează pe subtitluri simbolice precum: Infinitul iubirii, Natura, farmec şi suferinţă, Durerea lumii, Devenire ş.a. Autoarea mânuieşte cu talent atât formula clasică precum şi pe cea modernă. În subcapitolul ,,Infinitul iubirii” putem descifra caracterul duioşiei şi al iubirii feminine, cu dăruire, blândeţe şi mângâiere. Aici autoarea este stăpânită de sentimentul Cristic, amintindu-ne de Vasile Voiculescu: Iisus,, S-a născut în vis de dor şi în taină călătoare” spune autoarea; EL este-al lumii împărat, este soare şi Luceafăr, este viaţă fără moarte, este rană sângerândă, este-a inimii durere ispăşită spre iertare, este visul omenirii de iubire şi lumină”(Întruparea iubirii).
În subtitlul ,,Natura, farmec şi suferinţă” cuprinde versuri dedicate florilor, fenomenelor naturale şi evenimentelor sociale. Dacă la Dimitrie Anghel florile simbolizează stări sufleteşti, sentimente profund umane, la Elena Trifan asistăm la semeţia florilor:,,Petunia-i regină peste flori... / Trandafirul domneşte mândru în palat / Ocrotit cu dragoste de împărat.../ Dalia cea tacticoasă / E mândră de talia-i graţioasă” (Semeţia florilor). Autoarea dedică florilor un adevărat imn de admiraţie: ,,Flori albe de păr, / Flori roze de măr, /flori galbene de ghiocei, / Flori liliachii, flori roşii, / Flori arămii, / Flori ale sufletului, flori, / Înfloresc în grădina din noi”( Florile sufletului).
Elena Trifan mărturiseşte simpatia faţă de cei oropsiţi şi repulsia faţă de societatea nedreaptă:,, Nu mai e loc pe pământ, / Nici sub soare, nici sub vânt, / Ochii-s de smoală, sufletul numai rană... / Oamenii - fiare / Zămislesc puroaie”( Durerea lumii ). Aşa se face că în volum este prezentă şi satira epigramistică, zeflemeaua: ,,A domnit vreo trei mandate, / S-a târât pe brânci şi coate, / Ca un trântor făr’onoare / A lins mierea din borcane” (Unui lingău ) sau ,, Blând şi palid ca un mort / Se ştergea la fund cu tot, / Fiindcă în democraţie / N-are legi pentru domnie” ( Apilei din Feştelei-unui zerocrat ).
În ,,Dedicaţii” autoarea închină adevărate ode copilăriei, tinereţii, artiştilor de orice fel, oamenilor de ştiinţă, domnitorilor-voievozi pătrunşi de sentimentul dragostei de ţară şi popor. Tot aici găsim şi o adevărată artă poetică, privind rolul şi menirea scriitorului în societate: ,,El, scriitorul, cu suflet plâns şi inimă cernită, / El, pavăză iubirii şi scut pentru idei, / ....El, glasul conştiinţei mai curate.”( El, scriitorul ).
După dezastrul actual din economia ţării:,,Au înflorit ogoarele patriei / Cu papură şi ştir şi spini, / A înflorit neghina în grâne / Cu miros acru de pâine,...Au înflorit cartofii în Sahara / Ca să hrănim şi noi ţara...”(Înflorire ), Elena Trifan nutreşte şi un sentiment optimist în ceea ce priveşte o schimbare spre mai bine în România: ,,Flori de bucurie / Înviază-n mine. / Doruri de schimbare / Se-ncălzesc la soare” (Primăvăratică).
După lectura volumului de versuri ,,Nori în soare, ” semnat de Elena Trifan afirmăm cu satisfacţie că literatura română contemporană s-a mai îmbogăţit cu un diamant.
Cehu Silvaniei, 21 iunie 2015-06-21