Din când în când,din ce în ce mai des
Mă fulgeră un dor nebun de ţară
Si locul nu-mi găsesc şi, mai ales,
Atâtea amintiri mă împresoară
Copil fiind, ce fericit eram
In minunata mea copilărie
Căci toată sărăcia un balsam
De basme şi poveşti avea să fie
Ce jocuri la bostană şi la vii
Ce desfătări în Argeşul cu peşte
Şi unde răcăroase străvezii
Cum astăzi tot mai rar se întâlneşte
Şi câtă carte, Doamne, se făcea
Fără meditatori şi fără şpagă
Că premiile ce urmau saftea
Ne bucurau întregul neam, măi dragă
De hore şi serate, ce să spun,
Erau o încântare-voluptate
Dar marile colinde de ajun
Şi sărbători, pe unde-or fi uitate ?
Despre chiolhanuri, ce să mai vorbesc,
Că se ţineau cu-atâta-ncărcătură
In cel mai straşnic spirit românesc
Ca-n basmele ce cură şi te fură
Nici vorbă de nostalgic panteism
In patetismul versurilor mele !
De-am fost copil în ante-comunism
Memoria nu poate să mă-nşele.