astazi se intampla sa fie totul
ca-n poezie
pe unde iubim
n-am stare sa-ti arat tara arcadelor pontice ultramarine
las doar intrarile-n deschideri muzicale
uvertura unei partituri
pe care-o interpreteaza marea
trec pe tarm in cantul vremii ascultand cum bate valul
stand cu ceata grea in suflet promoroaca-mi rupe ramul
cand privesc inspre Luceafar se aude-un cant de ruga
si iubirile desarte ma-nfasor in loc sa fuga
văl de cântec dinspre mare se-nfăţeşte cu un clopot
invitându-mă-n psaltire printr-un ropot şi un şopot
spune tu cum se aduna vis in gândul răvăşit
intorcand durerea vremii inspre tarmul cel iubit
foşnet val cântare lină dor de vremuri de demult
dor de dor ca-n vis suspina susur de izvor... tumult
stii ce inseamna tarmul acesta inalt
pentru Poetul meu inseamna
tara vremurilor in care
la fiecare pas
gasesti o rana de vindecat