De ce ni-i ţara sărăcită?
De ce ni-i apa otrăvită?
De ce ni-i ţara părăsită?
De ce ni-i naţia hulită?
De ce ni-i limba încâlcită?
De ce ni-s munţii despuiaţi?
De ce-s copiii exportaţi?
De ce-s medicii alungaţi?
De ce ni-i aurul furat?
De ce-i pământul nelucrat?
Unde-s vestitele sere
Când exportam de toate cele?
Ei le-au vândut pe trei arginţi,
Degeaba ne rugăm la sfinţi.
Poporul este disperat,
Ţara întreagă a eşuat.
Din mândră floare ce a fost
A devenit fără de rost.
Ea locul încă nu-şi găseşte,
Din ce în ce se prăpădeşte.
De ce tu, mândră Românie,
Ai devenit o colonie?
Ne călăresc şi mulg străinii,
Ne-ameninţă chiar şi vecinii.
Păcat, eşti încă locuită,
Că de mulţi ai fost râvnită.
Nu mai ai fabrici, nici uzine.
Aşa cred ei că este bine,
Căci toate au fost tocate
Şi la fier vechi aruncate.
S-a umplut ţara de şomeri
Şi de baroni şi de şmecheri.
La ce să se aştepte românul
Când unchiul Sam este stăpânul?
Voi trădători de neam şi ţară
În veci fi-veţi de ocară
Treziţi-vă, români, acum
Cât încă mai sunteţi stăpâni
Căci timpul încă nu-i trecut
Mai avem încă azimut.
Prin rugă şi mare speranţă
Poate vom fi în siguranţă.
De ce...?! De ce...?! De ce...?!