…“mă aranjez la sticla din pahare/ cu melci uscaţi din ştreanguri supte-n gât/ Ochiul femeii din nopţile pare / se ridica la porcul din rât”(Tiberiu Neacşu); „ Te simt şi-acum arzând în mine/ chiar pe canalul urinar/ Te simt în sânge, în enzime/ Aveai o boală, clar !”
(idem premiat la concursul naţional Eminescu, Botoşani (!); „ e clar că iubirea nu-i cu pulă” ! (Mihai Oprea)
Cu oprobiul sau compasiunea cuvenite,mai citim câteva, gândindu-ne la sinistrul fapt că în Decembrie au murit împuşcaţi tineri care au vârsta lor de acum: (/ Vom muri şi vom fi liberi”!). La TVR,cu Tatulici, Păunescu dixit “Da, domne, sunt un porc !”.Bietele porcine, ce insultă! ( n: despre Marele Slb, citiţi cartea fostei lui soţii, Constanţa Buzea)…
Aceste sub-curente pseudo-culturale (cultura lichenilor) să aibă ele ceva cu paradigma ...teologică nouă holistică, ecumenică, transcedentalistă (?) de care vorbeşte în studiile sale actuala şcoală academică de filosofie de la Bucureşti ? Pornografia, horror-ul, estetica urâtului, violenţa de limbaj sunt oare pe cale a recupera prin „ imunizare, vaccine ca la necuvântătoare, ?” tot ce a năpădit după 1989 în cultura română, adaos grotesc grobian la crizele „ parcă făcute” de soiul „ boala vacii nebune”, „ criza aviară”, “ boala limbii albastre” etc, fenomenele antiosociale ? Arta literară nu mai este sfânta sfintelor, dar atunci ce entitate borgesiană via Abbadon Exterminator Angel bântuie neagra teologie, apparent de tip New Age? Postmodernismul românesc să fie de fapt suspendat şi ni se administrează ocult surogate ale unei rupture (fracturism: fracura de ce şi faţă de cine ? Schizoidismul ? Alienarea ci nu Alinierea ? Ce (îi) învaţă domnii foşti rovarăşi academicieni gerontoizi pe proprii lor nepoţi ? Tone de
producţii subculturale, violenţa limbajului patologic? Stupefiant
pentru scriitorul român este foamea (!) de a ajunge „ obiect de studiu” în manualele şcolare ! ? Ca şi cum ar cumpăra indulgenţe să aibă un loc în Rai? Este oare o biruinţă în negativ a unor Huxley, Young, Teilhard dde Chardin, de tip resurect experimentalist în toată
harababura asta ? De aici au emanat Potopievici, Cosmin
Dragomir, Elena Vlădăreanu, Ioana Băieţica and cohors, liota pronolirismului ca prostodernism ce se eshibă – revoltaţi fără cauză!
Arta părea a fi în finele secolului XX încă „ o experimentare
directă a conştiinţei divine comsice, o emanaţie(atenţie,
decembriştii s-au autotitrat EMANAŢI (Iliescu Neulander
Petre Roman- Bruchăr Brucan) ...a divinităţii care are „ existenţe
multiple” prezente în tehnici umane psihosomaticem
meditative, neosomatice, panteiste ? Sunt încurajaţi sadci
astfel de temporara (sperăm) devianţi spre a SE EXPERIMENTA
ceva ce abia se insinuează, probabil la scară globalistă
? O mentalitate neo-gnostică, s-a spus (Iuvenalie Ionescu,
New Age, 1996). Este oare nou furror dacicus (canabisiană) – o sincretică resurecţie a Bobotezei ...Teziştilor cu „ faţă umană” ai
Emanatismului din 1989? Verbul „ a emana” aduce imediat în
nări duhoarea de sulf, asociată iadului: celui din psihicul
(încă) umană. Oare „ emanaţia” pretins divină, nu este şi ea
dirijată ? Taumaturgii critici îmbătrâniţi în viclenia de gen „ Numele
trandafirului”, (Eco)- acea cunoaştere care devine criminală:
care cere prozeliţi. Termenul corect al supravieţuirii este al subvieţuirii, după căderea ceauşismului. Iar aşa zisul realism socialist, din care duhneşte şi azi chiar reminiscenţa doctrinară a
unor exaltaţi, ar fi de fapt al Subrealismului uman, de pârloagă.
. Desigur că în „ entuzasmul creatornic propagandistic din trecut, s-au arătat şi talente autentice, dar meritul era al lor, ci nu al GURRU-ului . Însă a fost şi asta o găselniţă oricum la extrema „ tezelor lui D Popescu- Dumnezeu” după anii 70(…)
Revenind la Nina Cassian, pe care domnul Niki Apolzan
(numele real, conform unui interviu de anţărţ, şi Paul
Goma (Scrisori întredeschise, Jurnalul Literar, etc), - o consemnează
scăldat şi probabil profitarnic, ipocrit, ca şi dl Alex Ştefănescu
– scutierul său şi „Fundaţia Anonimul”(?) de unde suge
de 20 de ani România (nemai) Literară, am tot exemplificat
în pamflete voioase, de-altfel, trivialele „ poezii” porno sadea,
atât din era mineriadelor dejiste, cât şi după uşchirea ei în
locuri mai sigure. Excelentul poet şi critic Gheorghe Grigurcu,
în caustice scrieri, a exemplificat astfel de porcării ale
Ninocikăi d-antan, dar cui îi pasă ? Cum am mai scris, Nina
Cassian este întemeietoarea pornolirismului grotesc ce insultă
azi literatura noastră nouă: patologia emnată s-a lăţit
cu valuri tsunamice- pseudo-feminist- ecologice- catarsice
fracturiste şi etc, - de acest crochiu facial de Dante hermafrodit, Socrate homosexual …. (vezi fotografia ei actuală din această carte,
apărută într-o revistă din Suedia şi câteva din Israel , deoarece
în România Literară a dlui Alex Ştefăinescu are o icoană absolut rizibilă,a nu-ştiu-cui), este implantul cel mai ganglionc,
subepidermic, în metatextul căzut al violenţei de limbaj din
sus- numitele fenomene patologice. Nicidecum Geo Bogza,
nici măcar Nicolae Tzone şi altţii ce se amuză, lăsând manifestarea
acestor subculturi de tip „ Băgău” etc, ca supape ale
presiunii existenţiale din România de după ...Am exemplificat
şi mai exemplific câteva mostre, reprimându-ne sila şi mila
faţă de astfel de „ libertăţi de exprimare „ ....Inconştienţa celor
ce scriu astfel, scot cărţi, pretind că „ se vindecă „ de trecutul
părinţilor lor (!?) sau fac „ lustraţie” în modul idior al uneia
bunăoară Rahela(?) Barcan, aterizată din Valea Jiului unde
smângălea ieri ode ca să ia o menţiune la „ Cântarea României”
faza judeţeană, iar acum scrie pseudo-istoria literaturii
duplicitare, vădind, pardon, un prelung ninacassianic
simptom (sindrom) al menopauzei şi anorgasmiei, ce nu vrea să repauzeze întru pacea din Valea Seacă ...inconştienţa, zic, este încă
odată descalificantă pentru întreaga toleranţă a „ noncezurii”
actuale. Păcat că acad, Brânzei, de la Socola, greşitor dar
nici prea –prea, nu a apucat să cetească astfel de letopiseţ,
sau cum titrează careva dintre ei (Vakulovski?) LETOPIZDEŢ:
Mostrele sunt din reviste sau cărţi ale anului 2002, după Cassian Nina: „şi nu puteam să ating asfaltul/ cu degetele piciorului meu întinzându-şi gâtul” (Aurora Teudan);
Nu cred că pornolirismul românesc (sic), este al curentului
New Age, cel mult o eboşă. Crizele de tip religios, par a se resimţi şi aici, ca o decădere a sacrului în profan, ca o substituire, ca o diversiune. Sună ciudat termenul acest Diversionism. Vezi Doamne antidiscriminare sexual. Un abis la care dacă insişti a te uita, se uită şi el în tine, ca gaura neagră, ori cea roşie ! Cred deci ştiu că „ Dumnezeimea se află pretutindeni, e un ubicuă, aşadar şi în Om., făptura de vârf a lanţului trofic.De fapt nu doar cred, ci ştim.Nu sunt de acord că „panteismul resurect, emanant, îşi satisface astfel nevoia de mister,,,Dar cred că doctrina aristotelică a substanţei, teologia Wvulkui mediu şi protestanismulul au nutrit astfel de orientări (New Age, recte la noi post-post modernismul numit douămiist, etc). Liberi a ce, dragii noştri şi-ai celor ce de fapt îşi bat joc de voi, dându-vă iluzia că sunteţi liberi ! ...Concursul revistei Vatra (cu idolul Al. Muşina, internat print e miri ce staţiuni, care se amuză sadomassochist pe seama lor) etalează sute de pagini în serial din această zoon-pârloagă: „ mie nu-mi place să mă fut ” ...tu eşti o tipă sexuală/ eşti moartă după pulă/ când tu te fuţi o săptămână/ te apucă pandaliile......Unde vă sunt teroriştii, îţi vine să întrebi, dar ştergi iute, nu care cumva să te îngăleze cutare că eşti „ învechit”, „ depăşit”, sau, vorba infantei concitadine Olgăi Ştefan, „ mutant” ! M.fără cauză”, ţintind vezi doamne înfierarea astfel a proletcultismului recidivivus (just) de tip păunescu et liota, (...), scrie altundeva (sursa prof. univ Popa, Univ Alba Iuia): „ Muie F.S.N” / Cu şobolanii lui/ Muie Statul Român!/ Muie Societatea Română!/ Muie vouă/ care mi-aţi distrus viaţa/ urmaşilor urmaşilor voştri” în veci”! Justă ţinta – cauza, dar maniera de a insulta ideea de „ poezie” şi „ libertatea de expresie”, ma va ! Camuflajul, disimularea şi teoria cum că astfel se face niscaiva „ catarsis” ori exorcism (de tip G. V. – Clitoris, Tanacu ori Bivolaru !), - nu sunt decât deşărtăciune, nu-i lecuie istoria (literaturăă române) de strepezire, suicidarism, curente EMO, ori alte cele, aparţinînd efectelor Conadă ale dadaismului, suicidarismului, orfelinismului,”decreţeilor”, zombie etc., aşadarpateologiei.
Accesez zilnic zeci de reviste internet în limba română, dar şi Agonia, în care se publică în ideea (bună) a libertăţii de expresie vitală artelor, nu doar creaţii, ci şi „ reacţii”: unele absolut analfabet, dacă nu bete !
Ce departe sunt unii de adevărurile literaturii române, ale vieţii scriitorimii române ! Şi îmi dau seama că România este într-un fel ţara pedepsită. Nu de vreo entitate cerească, ci de stigma pe care şi-a autoindus-o, ori i-a fost inoculată, sau pur –şi- simplu implementată neo-activistic: a striga „ Muie” societăţii din care te-ai ivit, sub distrofice spectre,... este libertate sau altceva? Căci nici măcar anarhism nu e. Propun sintagma de SUBREALISM subcortical. Dar, cum sunt sigur că ea nu se va mai întoarce pe Dâmboviţa, unde a supt bugetele sindicatelor stalinisto- ceauşe, să ne întoarcem noi la tovarăşa chibuţului acum New- York , Nina Cassian.
În Suedia, recent, unde trăieşte şi importanta poetesă româncă Gabriela Melinescu, prima soţie a lui Nichita, se vorbeşte fest despre nonagenara care scria că pentru ea „ gâtlejul îi este clitoris, iar limba romanăîi produce orgasme. V.şi Nora Iuga Almosin o, recent, în Adevărul Weekend)… Revista Tribuna din Cluj)...
Recent, în revista lui Mirodan din Israel, propusă de Ei pt Nobel !, Nina nonagenara se plângea virulent că este denigrată în România şi o insultă pe o poetă de mare valoare din ţară) lăudată fiind de revistă că este o mare poetă româncă. Tot aşa, Radio România Cultural
îţi ţine isonul preluînd surse americane şi evreieşti. (Institutul
cultural Român din New York, Romanian Global News, etc) . De unde să ştie aceşti „ promotori- pornomotori ai “culturii române în
lume” ravagiile celor de teapa nonagenarei tinere şi neîndestulabile, cu sau fără orgasm perlingual „ al limbii române?), cum evoca aventurili ei cuCrohmălniceanu ş.a.? ( Alex Ştefăinerscu, în România literară…). Mea culpa că insist, dar o fac cu acel sentiment invocat la începutul acestei scrieri, al îmjughierii limbii române adevărate, de
către mercenarii stihiali ai delirului şi amneziei pragmatice ai
acelor ani ....”Urâciunea pustiirii” ... Nu pot uita cum tovarăşa de „ română”, originară din zona tiraspoleană, vânjoasă şi înarmată cu un băţ de corn, bătînd cu el catedra, dar şi spinările „ recalcitranţilor „ nedisciplinaţi elevi, ne cerea să repetăm ca pe rugăciune strofele
din „ La scara unu pe unu”, iar noi, proşti ce eram, ziceam „
unu pe una” ! Tot ea, ne dicta „să ne intre bine în cap”, declinările
în limba rusă, imnul sovietic, frate cu „ al nostru „ Înfrăţit fi-va
veşnic al nostru popor „ Cu poporul sovietic eliberator „ Leninismul
ni-i far şi tărie şi.-avânt/....etc. ! Iar Vlad Ilici Lenin ! , o, moi galubcik ! „ Şiraka stranamaia radnaia” Mnogo-v nei lesov, palei, i rek” Ia drugoi tacoistranî ni snaiu/ Gde tak volno rusii celovek”! Înfipte în memorie, aceste mutaţii lingvistice erau de fapt germinaţia unei
cu totul alte Fiinţe, ce ni se implanta în cea ancestrală. „ I kak samoie, sinee Lenina / imia Lenina v serţe jîviot „ .Departe de a fi un anti-rus (sic,)- dar nici să ajung a o admira pe Nina Cassian (un pseudonim şi acela, pare-se) ... Nina Cassian scria într-o broşură din anii 50: „ Pace înseamnă: să nu-mi fie teamă/ să nu mă pândească/ mână hoţească/ să nu fie lupi/ la cârmă de lumi/ Nici veste cu
dolii((sic),din grase fotolii”... Hait ! Din memorialistica ei editate cu scîrţ dolăresc la Bucureşti, elogiate de un negustor la „ metru cub de cultură”, acrit şi sentenţios, uituc şi pleonastic, Alex Ştefanescu (în
R.L), aflăm că aşa numita „ Poeta cal” (de ce s-o fi preferat
masculinul, devreme ce mai corect ar fi fost „ iapă” ?) – a fost
foarte activă nu doar propagandistic, ci şi cu amanţii; ca atare
se laudă că i-a avut pe cei mai mulţi în iatacul ei sau în coada
pianului; unul şi unul, de la Croh(mălniceanu), la A E Baconsky
?) A se citi „ memoriile „ ei, lansate la Bockfestul dîmbovicios . savuros comentate de Gheorghe Grigurcu în „ Jurnalul literar”...şi altele, sau de bunul amici Virgil Diaconu, într-un splendid pamflet necruţător... Obsesiv maniacală, pares-e şi lesbiană, ea scria minerilor un elogiou în care transpare semiotic- puchios ideea că Pikamerul este un falus , sau un buzdugan vârtos, pentru a fecunda subteranele materiei dornice ! Patologia literaturii (alogeno- române),
va trebui re- istorisită! Măcar acad. Eugen Simion a cheltuit şi dsa miliardele bugetare, dar pentru editarea Caietelor lui Eminescu, fie iertat ! Ce mai scria favorita regimurilor stlinisto- grozisto-ide şi – Stupefiant!- aspiranta de azi la ...Nobel (versus Norman Manea, de par example, sau Gellu Naum and alţi ...români, oricum, mai onorabili...)?:
“Să crească o pace/ nu stramtă-n găoace/ Ci aripă
ninsă/ pe harta intinsă/ nu şubredă, slabă/ spoită-n tarabă/
Ci dreaptăşi darnică/ largăşi trainică””(citat din Femeile
în lupta pentru pace şi socialism, anul 1950, editura pentru literatură şi artă a U.S.R. din R.P.R. – Bucureşti; revistele vremii, “Am crescut cu tine, Hunedoară”, Deva ş.a... dar şi manualele şcolare ale marelui viol
sovromistic şi eliminării latinei din şcoli…
Olaltă gruppen-text, cu alţi sute de „ clasici în viaţă” ai erei aceleia, Misionarista roşie den Brăila, cu kur-gura sub pian, era trimisă pe pământul românesc al „ civilizatorilor” internaţionalelor
trans- moscovite, iar undeva, cei ce eram copiii unui paradisiac al Candoriei, inocenţei, la noi mutilat, al ceea ce istoricul Mătrescu numeşte „ holocaustulroşu”, noi, bunicii de azi, erma inoculaţi criminal cu drogul exaltării mistagogice care avea să ne aşa zis sovietizeze.
Ce barbarisme barnabiste expulzează stihialul istoric ! Ca bunăoară acum, surogatele sintagme „ anonimizare”, desecretizare” ale fostei noi securităţi...dar şi mai abitir pe buzele abuzate,,, ( subţiate…) ale „ analiştilor , mulţi oşti cadrişti atunci uteişti, acum uitucişti. Aferim!