Paradoxul lumii moderne în care avem pretenţia că vieţuim, este acela că e asaltată de o mass-media ce popularizează eminamente evenimentul mărunt şi oamenii neînsemnaţi, cărora printr-o repetare continuă le conferă statutul de senzaţional. Or, tocmai această sete de senzaţional este cea care ne determină să deschidem televizorul sau să cumpărăm un cotidian, fie el şi tabloid de factură ieftină. Suntem manipulaţi cu bună-ştiinţă de o mass-media aservită politic unor interese obscure, iar misiunea ei nu este alta decât aceea de a distrage atenţia de la problemele majore cu care se confruntă ţara, poporul.
Pe toate canalele se difuzează invariabil şi aproape simultan acelaşi eveniment cotidian, precum arestarea unui cămătar interlop sau a unui plitician dubios, ce nu-şi poate justifica provenienţa averii colosale dobândită pe căi necinstite, dar se eludează în mod tacit situaţia mizerabilă în care se zbate omul obişnuit cu o pensie sau cu un salariu, care abia dacă-i ajung pentru a-şi acoperi facturile şi cheltuielile traiului zilnic. Până când oare poate continua această stare!? Nu mai vorbesc de aşa-numitele emisiuni de divertisment, care aduc în prim plan nonvaloarea: manelişti cu pretenţii de star sau personaje controversate, cu priză la public, e drept , precum Miron Cozma, Stelian Ogică sau Cristian Cioacă. Se pare că Dan Diaconescu cu dezbaterile sale pe marginea subiectului „Elodia” a devenit reţetă patentată a succesului şi că a paria azi, de exemplu, pe cazul Zăvoranu înseamnă audienţă asigurată şi, deci, profit sigur. În ce ţară trăim, Doamne...?
Asta spune însă foarte mult, dacă nu chiar totul, despre nivelul auditoriului, care, amator de emoţii negative de ocazie, de senzaţional cu orice preţ, urmăreşte asemenea emisiuni difuzate, de altfel, la ore de maximă audienţă. Bătălia pentru rating este deviza, dacă nu chiar scopul nemijlocit al televizuinilor noastre comerciale, care în goana avidă după profit, au înlocuit rolul pe care ar trebui să-l aibă mass-media, şi anume educaţia morală, civică, spirituală a cetăţeanului. Ba dimpotrivă, putem trage concluzia nefericită că, de la cel mai mic şi neînsemnat tabloid şi până la emisiuni TV regizate, prezentate de „profesionişti”, mass-media mioritică nu face altceva decât să evidenţieze exemplele negative, care nu aduc decât deservicii serioase educaţiei cetăţeneşti. Tinerii în formare, aflaţi în căutare de modele, sunt bombardaţi, inclusiv pe internet, de o avalanşă de informaţii care, în loc să le cultive cultul muncii, al dorinţei de afirmare prin forţe proprii, le induc sentimentul fals că pot obţine succesul în mod facil, dar mai ales fără muncă, fără implicare, ceea ce este strigător la cer.
Se fac cunoscuţi publicului larg manelişti, care cu siguranţă plătesc pentru reclamă, false vedete apărute peste noapte cu sclipiri de-o noapte, se înţelege. Puşi la patru ace sau îmbrăcaţi cât mai sumar, se laudă cu veniturile lor ilicite, în fond, stârnind, cu siguranţă, repulsie omului de bun-simţ.
Pe bună dreptate vă întreb, aşadar, tânărul aflat la vârsta căutărilor şi a întrebărilor ce răspuns află răsfoind tabloidul sau deschizând televizorul şi computerul!? Că este de ajuns să faci niţel scandal ca să devii vedetă peste noapte şi să căştigi bani, foarte mulţi bani!? Ce mai vreţi decât cazul Prigoană!? Anonimi desăvârşiţi până ce au apărut pe sticlă, iată-i astăzi prezentatoare TV, respectiv parlamentar... No comments!
De Vanghelie ce să mai vorbim... În pofida faptului că a fost ridiculizat şi i s-au arătat carenţele în educaţie, a continuat să fie preferat de alegători pentru mici, bere şi...vanghelioane. Asta cred că spune foarte mult despre nivelul de educaţie al alegătorilor. Căci nu se poate spune că nu au avut acces la informaţie. Dar cum „ulciorul nu merge de multe ori la apă”, în cele din urmă „primarelui” i s-a înfundat. I-au fost descoperite matrapazlâcurile, furturile din avutul public, dacă tot e moda. Dar nu vom avea decât de câştigat, desigur. Cultura română, vreau să zic. Că doar plagiatul este reţetă patentată! Şi apoi „primarele” nostru va avea timp berechet să consulte „almanahe”, ba să intre şi pe „Guagăl”, se va documenta şi în câteva luni va publica o carte, două, nouă. Cu cât mai multe, cu atât mai bine, nu!? Oricum, este spre folosul minţii, se mai luminează ce şi cum, dar mai ales iese mai repede la lumină, scapă de detenţie. Păi!? Să se lase mai prejos decât înaintaşi săi!? Nu se face! Este doar ambiţios, că doar nu degeaba l-a girat partidul cu votul său de încredere. Personalitate accentuată...Da... Scrie câteva cărţi şi iese repejor de la mititica...Doar se ştie că nu se simte bine decât la lumină sau, mai bine-zis, în lumina reflectoarelor. Chiar aşa... Asta este curat făcătură. Tocmai când dăduse omul „bacaloreatu’” şi parcă se apucase şi de facultate sau chiar o terminase (scuze, o să mă informez!), nu se face, zău...! Da’ ce zic...!? Mai pune de un vanghelion sau se pocăieşte asemenea lui Gigi şi iese el basma curată şi din dandanaua asta. Obraz subţire, nu se cade, zău aşa...! Mă rog, presupunem. Vom trăi şi vom vedea.
Oricum, mass-media nu duce lipsă de subiecte fierbinţi. Aşa că nu e cazul să-i ducem grija. Ceea ce trebuie să ne frământe este însă unde vom ajunge în ritmul acesta. Va avea, oare, tineretul nostru capacitatea să discearnă „Ce e rău şi ce e bine” din mascarada generală!? Căci ne invadează zilnic şi iremediabil circul. Chiar se pare că deviza politicienilor noştri este: „Cu cât mai mult circ, cu atât mai bine”. Dar oare ţine şi de foame circul ăsta!? Alimentează, desigur, setea momentană de senzaţional, dar întrebarea este „până când?” Căci va veni, cu siguranţă, şi ziua scadenţei. Şi nu ştiu de ce, dar am sentimentul că se apropie vertiginos TREZIREA. Şi va lovi sub centură. Rămâne de văzut cine va fi afectat mai drastic, dar nutresc sentimentul amar că tot plătitorul de taxe, omul conştiincios ce îşi vede de serviciul sau de gospodăria lui, va fi cel care va plăti oalele sparte. „Te întreabă şi socoate” aşadar, „Ce e rău şi ce e bine”, până nu e prea târziu...
Dixit!