Ars noetica, ars poetica
Umblăm cum duşi am fi, purtaţi ca parte
Marele Orb, cum din eroare Blaga
Ne-ndrumă. Uneori zburăm prin moarte
Inversul timp cel chemător, ca vlaga
Edenicului puls...Iar tu, femeie,
Aripa gemelară-mi bei norocul
Sub azimutul, cel din Melopeie,
A se-ntrei pământul-apa- focul
Adeverească-se, apururi Vie
Precum în cer, astfel şi-n Poezie !
Melodiind...
Melodiind prin melos din fractalii
Serenitatea care ne răzbună
Ca după veacuri bolta de furtună
Aşa-i Poetul- Om, nu cel de prin ordalii.
Nadiru-i însetat de sinea lumii
Peunii văd cu sacrul lor penaj
Cu fluturii asemeni fiindul cum-ii
În cel continuu, sacru vernisaj
Tu pleci să iarăşi vii sublim tangaj
Din jaruri verzi; divinele suspine-s
Orgasmice. Nirvanicul siaj
Ne suie-n diferenţiarele divine.
Revelation
- unei infante-
EL veci ubicuu-n lumi de lumie conspiră
Şi-n Claruri pe aleşii luii-inspiră
Orfeici, sau altcumva-n zvon de lyră
Din când-în-când se desecretizeză
Eonic reductiv pri metastatază
O!, ce miraj noturn în plină-amiază!
Poemul e din soare-apune-o rază.
Nu ipocritul cel habotnic foarte
Capcane primitive-ascunde-n carte
Ci graţia Sofiei, cea fecioară,
Deschide Cerul Moirelor, dom-şoară!
Dezmiardă-L!
Postludiu
Cei falşi, stirpea sărată- a vrednicului Lot,
Îl tot aşteaptă-n veacuri pe Goddot.
Licenţe, artefacte? În zadar
Arăţi pe inversatul orb radar,
Astrala oră stinsă-n minutar...
Eşti rob, prin Har.
La Uroi, Simeria
La Uroi sub parapante
Corbii se împrecheau
Rotitori în aer. Pante
Hemeneic răspundeau.
Iar prin stâncile-n spirale
Cuiburile cu şerpar
Aşteptau sacerdotale
Ouă albăstrite-ovale
Ce nu crapă-n Februar...
Pledoarie pentru a râde
Când nu mai este loc pentru mai bine,
Când se-mbulzesc toţi demonii în tine,
Când între ei complici, nomenklatura
Îşi reîmpart prin jaf progenitura
Când târgovenii-şi vâră beizadeaua
Pe unde amiroase şi căţeaua
Belitele elite şi pârţacii
Şi eununcii- cucii- vârcolacii
Şi popândăii, recte popândacii
Pe-un vârf de ac pe care-ncap toţi dracii
Cum violata lumii-o ştiu, cu cracii...
Remember: dracu-n crunta-i nebunie
Se teme doar de râs, ca de tămâie.
Oximoronic fi, prin poezie !