Doamne,ce vis am putut trăi !
Se făcea că am rămas printre puţinii supravieţuitori ai planetei.
Nu mai aveam decât puţine zile până la final.
Nu ştiu ceilalţi semeni cum vor fi procedat
Dar eu, îngrijorat la culme
ca zestrea-mi umană să nu se spulbere în neant
odată cu dispariţia mea,
am stocat-o minuţios într-un nanorobot
astfel încât identitatea şi personalitatea mea
cu toate caracteristicile
să se menţină integral.
Odată problema rezolvată,
Am multiplicat nanorobotul
Intr-o serie inumerabilă
Şi am bombardat tot universul cu el.
De-acum eram liniştit
Ştiind că oricât de multe exemplare
Ar fi dispărut,dintr-un motiv sau altul,
O mică parte dintre ele
Tot ar fi reuşit să ajungă
Pe o planetă favorabilă vieţii
Asemănătoare Planetei Albastre.
Zestrea mea de inteligenţă şi iubire
Ar fi putut dăinui
Intr-o nouă întruchipare aidoma mie
Perpetuându-se şi evoluând la nesfârşit
In infinitul miracol cosmic.
Din momentul în care
O inegalabilă muritoare
A procedat aidoma mie
M-am simţit întrutotul absorbit şi contopit
Cu Divina Orchestraţie Cosmică.
Doamne, ce vis izbăvitor am trăit !
Acum mă poţi chema la Tine
In orice clipă doreşti.
Mă simt izbăvit şi nemuritor.
***