Magdalena BRĂTESCU
FIINŢA VERBULUI LIRIC
A FI
A fi bobul de grâu
ce moare-n pâine,
A fi idila cotidiană
ce de rutină nu se teme,
parfum al tinereţii veşnice
cu buze moi
şi patul cald,
A fi condeiul
ce nu se ruşinează
de-al foii albe ogor,
A fi un simplu om,
bun şi-nţelept,
chiar fără diplome de studii,
A fi un val de mare
îmbietor cu malul
dar care se retrage
înapoi spre larg
mereu acelaşi
dar întotdeauna altul,
A fi bunicul
în nepoţi clonat
ce ştie legăna, cânta şi dărui
făr-aşteptări,
A fi
şi-atunci
când nu mai eşti
AM FOST
Am fost şi scrin
din palisandru încrustat
Şi ghindă de stejar
dusă de vânt
Şi scânduri de cosciug
din brad negeluit,
Lăstar de salcie
am fost,
cu muguri de mătasă
plesniţi în graba primăverii,
Dar şi cenuş-am fost
de ardere totală.
DE-AI FI
De-ai fi de aur
te-ar râde diamantul,
dar şi ciobul spart
din lut amăgitor,
De-ai fi pe-a regelui
mantie
o blană de samur
te-ar jumuli sălbaticii coioţi
cu urlet victorios,
Rază de soare de-ai fi
te-ar îngheţa
al lunii alb fior,
De-ai fi picur de ploaie
pământul lacom te-ar suge
învinuindu-te
că seceta-i cu lacrimi
tu vrei s-o stingi,
Tril de păsări cântătoare
de-ai fi
te-ar croncăni asurzitor
înaripate-n doliu,
De-ai fi tu calp cu etichetă
un cor de osanale
te-ar slăvi.
------------------------------------
Magdalena BRĂTESCU
Rehovot, Israel
ianuarie 2015