Poate ...altadata
Orice carare duce undeva ,catre ceva ,este “by passul”sperantei de a ajunge
mai repede... este un interes. Nu toti care o folosesc au acelasi interes insa de
regula ...da.
Daca urmezi cararea ingusta si costeliva de sub costisa nici nu simti cum ajungi
pe malul riului desirat printre zavoaie tutuindu- te cu intreaga natura . De fapt malul
este o plaja cu nisip fin spalat de un vad viguros ce in departare se sufoca intr o
adincitura.
Un loc minunat de pescuit unde nu de putine ori pe fundul pietros se vedeau lucind
scobarii,(pesti a caror carne gustoasa facea sa fie cautati de pescari)
Vara era cam pe la jumatate cind se pregatea de mers la pescuit. Era prima data
in acest an deoarece problemele complicate ale unei despartiri il vlaguise.
Binecunoscuta carare deloc batatorita il scoase in vadul apei. Calca vadul traversind
in curmezis ocolind un plop ce-si limpeza ramurile in vadul cristalin si cind sa ajunga
la locul binecunoscut de pescuit chipul ii impietri. Pe plaja atit de bine ascunsa o
tinara facea plaja. Stupoare era mare deoarece era singura .
Se ridica in sezut si privi indelung spre cel ce i tulburase linistea
-...?
-V-ar deranja daca as pescui si eu aici?
-...?
-Vin des aici si cunosc foarte bine locul.
-... se culca din nou cu fata in soare ...
Isi pregati batul de pescuit,nadi cu arpacas,se aseza pe scaunul de pescar si-si vazu
de treaba .
“Ce are asta de nu zice nimic?”
Primele trasaturi(muscaturi) erau ...ratate.
“De unde o fi venit pe aceasta plaja?”
Alta trasatura ...alta ratare.
La un moment dat tinara se ridica de pe patura intra in apa facind valuri,se
ghemuise in asa fel incit apa ii ajunsese la git,iese din apa si se aseaza dinnou pe
patura .
Costumul de baie albastru si tenul ars de soare in contrast cu tacerea muta sparta
uneori de valuri crea o senzatie ciudata.
Alte trasaturi ...alte ratari
“Cum sa intru in vorba cu fata asta ?...Ce so intreb?”
Soarele incepea sa coboare cind intorcind privirea zari o tinara cu parul lasat pe
spate pina la briu ce-i biciuia un pantalon scurt de culoare alba departindu-se .
“Bine ca am ramas singur macar acum sa pescuiesc ca lumea”
Se inserase de-a binele si nu prinse mare lucru...” Vin si miine” si strinse batul.
Problemele de a doua zi au fost rezolvate cit de cit si cum necum cararea il duce
spre tentantul vad . Trecu prin vad ...curmezis...ocoli plopul si...inlemni...
-!... N-am prins nimic ieri si am venit sa incerc si azi.
-...
-Poate azi voi fi mai norocos
-... il privi indelung si zimbi tolanindu-se cu fata la soare ...
Desfacu batul ,nadi,se aseza pe scaunul de pescarsi lansa...
“Mai da frumoasa-i mai!”...”Cum vine asta aici singura?”...
Trasaturi...ratari...iar intra in apa pina la briu...valuri...se ghemuieste ...iese se
aseaza pe patura ...soarele coboara...pleaca .
Se incheie si partida de pescuit cu ceva plevusca in juvelnic.Acelasi episod s- a
repetat zile in sir dupa care a urmat o perioada cu ploi. ................................................................................................................................ Munca la servici multa...umbleta ...ranile despartirii se cicatrizeaza incet...timp
insorit ...vreme buna de pescuit.
Pe zi ce tece natura se maturiza .Lanul de griu de linga carare se unduia alene in
vintul ce lin adia .Mai incolo se auzi un zbor de gainuse de fazan speriate de cine stie
ce...cosita porumbului se vedea binisor iar pitpalacul cu sirgiunta isi dregea glasul.
Traversa vadul ...oblic ca de fiecare data incet ,cunoscind si pietrele de pe fundul
apei...ocoli plopul si...
Nu se poate !!!
Incrucisari de priviri mirate insotite de zimbetul imbietor urmate de acel intins
lasciv pe patura ...
Desfacu batul...nadi...se aseza pe scaunel si...primul scobar luat
“Wavv..al doilea”...”Incepe sa manince”
Apa incepu sa faca valuri la intrarea tinerei in apa ...se ghemui in apa si incepu sa
inoate ....
-Viiii si tu?
-alt scobar...
Traversa riul incet prin adincitura si de pe malul celalat in timp ce si storcea parul
se auzi din nou
-Haide!...Vino!
-alt scobar...
-Poate altadata isi zise tinara dezamagita departindu-se fara sa mai traverseze.
Seara se apropie strinse batul si se pregati de plecare .
Lasa plaja in urma pe a carei nisip ramase o patura si o carticica pe care
scria ...”Undine”
.........................................................................................................
Si azi cind bruma se simpte mai intens ca niciodata cararile umblate
soptesc... ”Poate altadata”