Ceva esenţial întru cunoaşterea tipurilor umane, este ignorat de mai toţi amatorii ce-şi revendică patalamaua elitară. Avem diferitetipuri de caractere umane, sanguinic, coleric, limfatic, flegmatic, veritabile „ mărci” athetipice, şi desigur, mutanţi, oscilatorii, cu riscul dezechilibrelor mintale. Psihologii celebri, au făcut şcoli prin autoscrutare de sine, şi studii comparative. Omul care scrie nu are voie să ignore toate acestea! Pe „ zgomotul de fond al microuniversului psihic al individului, roiesc halucinant miriade de interconexiuni aidoma celor neuronale. Gândirea ne este supremul Mister. Timpul din opera unui autor este reductiv, este altul decât cel cosmic. Soarele scînteiază în ciobul de sticlă sau năluceşte în cel de lut...A medita asupra „ focului grecesc”, stăbunul Lasserului ...cheruvimic, paralizant, din Eden ! ( v. Jeronimus Bosch).
Alienarea este factorul de risc „ profesional” al autorilor, cum plagiindu-i pe ptolemeaici, scria Nichita Hristea- Stănescu. Am cunoscut mulţi scriitori şi mereu am constatat, ca-n propria oglindă, relaţiile dintre fizionomiile lor – v. Berdiaiev!- şi dintre cele patru tipuri...Shakespeare scria că „ eşti inteligent pe cât eşti de frumos”: recte inteligenţa interioară figurează chipul, esteticul „ arătării”, felul şi chipul sunt corelate... Caracteriologia determină criteriologia. Nosologia, post gnoseologia şi animiştii, esotericii ş.c.l.- ne sunt obligatorii în învăţarea „ de –a muri vreodată” ( Eminescu) .
În ultima vreme, am observat „ triumful” tipului limfatic la femeile cerebrale şi a celor infertile. Simptomatologia ne oferă explicaţii certe despre ce ni se întâmplă, cum s-ar zice...ÎNTRE TÂMPLE....