Puţini prieteni întâlnesc la crâşma

Veche unde ne înveseleam cândva.

Acum o curiozitate mă apasă:

Din a cui ţărână am devenit făptură?

***

Îi plăcea să picteze în natură ascultând muzică

Era singura plăcere senzuală, nevinovată.

Îi îndulcea imaginaţia şi marea răbdare.

Sensibilitatea care se evidenţia era mulţumire.

***

Nu avea frumuseţea chipului şi  a vocii

Doar a sufletului, a luminii şi a vieţii.

El şi-a îndreptat gândul către necuprins...

Mintea i-a răspuns: e frumuseţea de nepătruns.