AM ÎNVĂŢAT DE DRAG DE FIU
Că nimeni nu-i perfect, am învăţat,
Doar până când nu te îndrăgosteşti,
Viaţa e dură, tu mai dură eşti
Şi şansele să nu pierzi niciodat`.
Spre-altă persoană ele au zburat,
Cu pică şi amar nu fericeşti,
Doar vorbe bune, tu să foloseşti,
Pentru că poţi să le retragi vreodat’.
Şi alt aspect ţi-aduce un surâs,
Nu poţi alege între plâns şi râs,
Dar poţi să faci mereu câteceva,
Să-i dai un deget micului tău fiu,
Să ţi-l ascundă-n pumn, pe undeva,
Lipit de tine până mai târziu.
CÂT MAI SUS
În vârf montan, toţi ar vrea să trăiască,
Urcuşul dăruieşte fericirea,
Călătoriei nu-i gândeşti menirea,
Dă sfat cerut, viaţa să dăinuiască.
Timpul învăţ să nu se irosească,
Fac lucrurile până-i izbăvirea,
În vârf montan, toţi ar vrea să trăiască,
Urcuşul dăruieşte fericirea.
Gândind la tine, îmi aplec privirea,
Că ţin la voi, ce să vă dovedească ?
Inima-mi bate, ştie să iubească,
La fiecare îmi va fi gândirea,
Pe scara vieţii, sus toţi să trăiască.