Vineri, 19 decembrie 2014, Cenaclul literar „Octavian Goga”, Bucureşti, şi-a încheiat activitatea pe acest an într-un mod sărbătoresc, la Centrul Socio-Cultural „J. L. Calderon” din Bucureşti, reuşind să strângă laolaltă specialişti din domenii ştiinţifice şi artistice, uniţi de pasiunea pentru studiu, cercetare şi creaţie, dornici să comunice din rezultatele muncii dumnealor, să evidenţieze valoarea muncii semenilor lor, să se bucure împreună în preajma marii Sărbători a Naşterii Mântuitorului.
Activitatea s-a deschis prin a evoca şi omagia momentul naşterii lui Iisus, sâmburele creaţiei, Învăţătorul învăţătorilor, vindecătorul bolilor, răscumpărătorul durerilor, prin intermediul colindelor interpretate sincer şi emoţionant de către tinerii Petre Moise şi Mădălin Marian.
Florin Tudorache, doctor în fizică nucleară, a prezentat aspecte ale vieţii şi activităţii lui Nicolae Paulescu (1869 – 1931), om de ştiinţă român, medic, fiziolog, descoperitorul insulinei de al cărei efect tămăduitor dumnealui însuşi beneficiază.
Au urmat două lansări de carte: Elena Armenescu „Gânduri de utrenie” şi Antoaneta Rădoi „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!... (Spovedania unui învins!).
Cartea Elenei Armenescu a fost prezentată de Floarea Necşoiu, profesor, Geo Călugăru, scriitor, preşedintele Cenaclului „Octavian Goga” şi moderatorul acestei activităţi, Silvia Chiţimia, scriitor, folclorist, Ion C. Ştefan, profesor, poet, prozator şi eseist, Nicolae Năcioiu, cercetător ştiinţific.
Floarea Necşoiu a menţionat că Elena Armenescu a simţit nevoia de a lăsa urmaşilor încărcătura acestui timp, reuşind totodată să depăşească limitele acestuia, deoarece cărţile ca şi pietrele sunt statornice în faţa viiturilor.
Dumneaei a evidenţiat ca trăsături definitorii ale medicului şi scriitorului Elena Armenescu, pasiunea pentru studiu, pregătirea intelectuală foarte bogată, credinţa nestrămutată în Dumnezeu, interesul pentru amănuntul cotidian, înţelepciunea, adevărul, iubirea pentru semeni, mândria de a aparţine acestui pământ, freamătul minţii şi al sufletului, afirmând totodată că gândurile rostite în utrenie ridică sufletul autoarei la înălţimea sacrului.
Silvia Chiţimia a prezentat personalitatea doamnei Elena Armenescu în corelaţie cu modelul suprem care este Iisus Hristos, dulgher, învăţător, „medicus magnus”, asociind momentul religios al utreniei prezent în titlul cărţii cu „Cântecul zorilor” din folclorul românesc, ambele având rol de purificare, de preamărire a răsăritului Soarelui, identificat cu Iisus.
A menţionat totodată trăirea afectivă puternică a autoarei care a scris cartea cu inima, urmând parcă îndemnul adresat de Saint-Exupery în romanul Micul Prinţ „Adevărul se cunoaşte numai cu inima”, cât şi valoarea tămăduitoare a acesteia, atât ca medic, cât şi ca scriitor, cuvintele din carte devenind medicamente ale sufletului.
De asemenea a apreciat interpretarea de colinde la această sărbătoare ca o formă de comuniune cu Iisus Hristos, deoarece aşa cum se spune în Evanghelie „Unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi eu în mijlocul lor.” (Matei, 18:20)
Geo Călugăru a evidenţiat motivaţia cărţii, scrisă din foame de sfinţenie sufletească, structura caleidoscopică a acesteia, fiind alcătuită din 32 de eseuri în care sunt prezente o varietate de subiecte, poezii, citate biblice, îndemnuri etc.
Sentimentul care stă la baza scrierii este iubirea „cordonul ombilical care o leagă pe autoare de Dumnezeu”, aceasta neezitând să îşi exprime sentimentele de mâhnire, revoltă, indignare în faţa anumitor aspecte ale realităţii.
Medicul Elena Armenescu îndeamnă la vindecare prin prietenie şi găsirea prilejurilor de bucurie, la realizarea unui schimb energetic om-natură.
Ion C. Ştefan a identificat specificul literaturii scrise de medici cu o eliberare după trăirile intense din timpul activităţii medicale, iar gândurile de utrenie cu un fapt de purificare. După părerea dumnealui, medicii sunt pionieri ai vieţii, îngeri ai eliberării.
Nicolae Năcioiu a încercat să definească personalitatea doamnei Armenescu prin prisma nevoilor esenţiale ale omului pe care aceasta le îndeplineşte în totalitate: nevoia de a da sens vieţii, de a avea mintea proaspătă, nevoia de mirare, de bucurie, de extaz, de a nu se plictisi, de îndoială, de suspiciune, de armonie, de transcendenţă şi ascendenţă.
Vorbind despre sine însăşi Elena Armenescu a menţionat satisfacţiile pe care le are un medic pediatru şi atitudinea eroică de intervenţie rapidă pe care trebuie să o aibă un medic care lucrează la serviciul de reanimare, cât şi felul în care au interferat medicina şi literatura în viaţa dumneaei, uneori scriind versuri pe reţete între două urgenţe.
Şi-a prezentat totodată proiectele literare, o carte intitulată „Gânduri de vecernie” şi una despre destinul creatorului.
Cartea Antoanetei Rădoi „Prigonitorilor mei din Sinod, cu dragoste!!!... (Spovedania unui învins!) a fost prezentată de Floarea Necşoiu şi Geo Călugăru.
Floarea Necşoiu este impresionată de suferinţa tinerei scriitoare Antoaneta Rădoi care „a traversat perioade de viaţă negre, marcate de moartea unor fiinţe dragi, de despărţirea de un suflet, de boală cruntă, de pagube şi pierderi culminând cu desfiinţarea micuţului ei Magazin” de către oamenii Bisericii de la care s-ar fi aşteptat la milă şi întrajutorare.
După părerea profesoarei Floarea Necşoiu, cartea este o „tulburătoare mărturisire, făcută cu sufletul la gură, cu lacrimi de sânge, cu revoltă, cu indignare şi cu zbatere între a înţelege şi a îndura, între a spera şi a deznădăjdui, între a lupta în genunchi şi a ridica ochii spre Cer, implorând ajutor şi iertare.”
Geo Călugăru printre alte aspecte ale operei remarcă nota de „profundă ironie amară” în care a fost scrisă şi că autoarea a fost impulsionată în a-şi deschide sufletul şi a-şi mărturisi suferinţa de faptul că anul acesta a fost declarat „Anul Spovedaniei.”
După cum afirmă autoarea însăşi, pentru ea cartea are valoare de defulare a unor trăiri dureroase: „M-am răcorit”.
Scriitoarea Ioana Stuparu şi actriţa Doinea Ghiţeanu au citit fragmente din cele două opere prezentate. Actriţa Doina Ghiţeanu a interpretat şi cântece de iarnă.
Medicul scriitor Corneliu Zeană şi-a exprimat în versuri aprecierea la adresa activităţii şi a autoarelor:
„Dublă lansare, cu colindători
În spiritul creştin de sărbători,
A unor cărţi, ce, iată, printre rânduri,
Ajuns-au să ne pună iar...pe gânduri.”
„Mă bucur că-n această ţară
Care vorbeşte româneşte
Se mai iveşte, bunăoară,
Şi cineva care gândeşte.”
Auzul ne-a fost impresionat şi de alte versuri al căror autor ne-a rămas necunoscut şi pe care, spre părerea noastră de rău, nu le-am reţinut în întregime.
„Cu ale tale gânduri de utrenii
Trecute tandru prin azur
Mi-ai luminat calea spre sfinţenie ...”
Prin complexitatea cărţilor prezentate, a evocărilor, a comentariilor activitatea de la Centrul „Calderon” a cuprins domenii şi aspecte foarte vaste: literatură, medicină, religie, folclor, turism, comerţ, medicină, teatru, pedagogie, morală, relaţii interumane, muzică, toate trecute prin filtrul sufletului, într-o atmosferă sărbătorească, luminoasă, sinceră şi prietenească.