Eşti primăvara mea
Când ştiu că vii, înmuguresc
Când mă priveşti, eu înverzesc.
Iar când Îmi spui că mă iubeşti,
Trup şi suflet înfloresc.
Eşti primăvara mea! Eşti primăvara mea!
Domnul şi Păstorul meu Cel Bun!
Mă scapi de toamna mea.
Mă scoţi din iarna-mi grea
Şi Îmi dai viaţă din belşug.
Când mă-ntristez şi obosesc
Tu vii atunci şi îmi zâmbeşti.
Iar când prin Duhul Sfânt rodesc,
Trup şi suflet întineresc.
Şi anii curg sub ochii tăi.
Eu merg înainte prin harul TĂU.
Mă duc cântând mereu pe drum
Slavă Ţie, Doamne Bun!
Eşti primăvara mea! Eşti primăvara mea!
Domnul şi Păstorul meu Cel Bun!
Mă scapi de toamna mea.
Mă scoţi din iarna-mi grea
Şi Îmi dai viaţă din belşug.
Cluj Napoca, 10 decembrie 2014
Gândul veşniciei
Mi-ai dat un gând legat de veşnicie
Şi m-am născut din Apă şi din Duh
Şi-am început de-atunci, ca un izvor
Să curg mereu smerit spre nemurire.
Zi de zi şi an de an, clipită de clipită,
Mă ţine cu iubirea-Ţi harul Tău
Şi viaţa mi-e mereu îmbogăţită
De bunătatea cea din Dumnezeu.
Şi nu mă laşi din braţul Tău puternic
Cascade de nevoi şi răutăţi de vin,
Eu n-am să fiu nicio clipită şovăielnic!
Mi-ai spus că nu mă laşi nicicând.
Şi când deşertăciunea loveşte-n mine
Cu judecăţi nedrepte şi înşelătoare
O, Doamne, Tu îmi dai putere
Şi inima-mi ţâşneşte în vii izvoare.
Cluj Napoca,12 decembrie, 2014
Tu eşti
Tu eşti viaţa mea în viaţă,
Tu eşti hotarul nemărginit al sufletului meu.
Tu eşti clipirea sacră printre gene
Şi visul cel mare al visurilor.
Tu eşti comoara mea de mult aflată,
Tu eşti răstimpul meu fără hotar
Tu eşti chemarea mea cea mare
Tu eşti motivul traiului meu pământean.
Tu eşti şi zâmbetul printre suspine,
Tu eşti visarea ce mă duce-n rai
Tu eşti Viaţa care curge-n mine
Şi tot ce fac pentru cerescul trai.
Tu eşti dorinţa mea cea mai fierbinte,
Tu eşti suflarea mea care mi-ai dat-o
Tu eşti Stăpânul, Domnul, Savaotul!
Tu eşti şi haina mea cea mai curată.
Tu eşti în toate şi în totul – Slavă!
Tu eşti şi bucuria, fericirea mea,
Tu eşti şi Cel pe care-l aştept să vină
Tu Domnul Domnilor - iubirea mea.
Tu eşti, Viaţă, Cale, Adevăr,
Tu eşti în universul meu chiar Totul!
Eu sunt un om răscumpărat şi-s viu,
Trăind prin Tine, eu cunosc eternul.
Cluj Napoca, 2013
Din an în an
Din mine răsar mugurii speranţei,
Ce înverzesc copacii gândului
Oglindindu-mi primăvara
În pupile, cuvinte şi-n zâmbet.
Sunt copilul zglobiu al soarelui
Ce mă mângâie pe creştet
Cu pălmile razelor sale...
Ah, ce vânt rece adie
Când gâdul îmi zboară la tine...
Ce nevăzute poteci străbate
Noaptea când pleacă
Să lase ziua să se aşeze
Ca o zână peste câmpie..
Câte mistere ne împresoară
Ca pe o cetate vrând să ne asedieze..
Cu voinţele lor încleştate.
Ce-a fost, a fost...!
Visele nu se deşteaptă...
Dorm ca şi troienile iernii
Înghiţite de pământ..
Dacă e primăvară în mine şi-n tine,
Şi-n noi...
Nu mă mai tem de gheţarii Polului Nord.
Noi înverzim mereu din an în an.
Cluj Napoca, 2013
Untdelemn
Aprinde din nou în tine candela,
Că untdelemn de la mine-ţi voi da
Am cumpărat în nopţile de veghe
Şi amândoi cu iubire vom lumina.
Nu te teme de vântul năpraznic
De zgomotul lumii cel rău,
Untdelemnul e pus în candelă
Iar Mirele-i gata să vină la noi.
Privindu-te trist şi îngândurat
O lacrimă-n gene am avut
Iubirea mea e candelă ce-a luminat
Cu untdelemnul cel mai curat.
Aprinde-ţi candela şi zâmbeşte iubind
Cu untdelemnul cel alb al neprihănirii
Cu ochii tăi dulci de copil şi adult
Să mă mângâi cu frumuseţea privirii.
Eşti înger? Eşti Om? Eşti bărbat?
Sau toate-mpreună deodat’?
Orice ai fi, pentru mine rămâi
Un înger adult cu ochi de copil
Ce cu iubire spre mine a privit.
Aprinde din nou în tine candela
Că untdelemn de la mine-ţi voi da.
Am cumpărat în nopţile de veghe
Şi amândoi cu iubire vom lumina.
Baia Mare, 2013
Răspuns
Cuvintele curg în cascade cereşti
Anii ce trec şi anii ce vin,
Fac parte din haina unei dalbe minuni
De-a visa şi-a trăi după adevărul divin.
Chiar de lacrimi mai curg pe obraz..
Tu, Doamne, îmi dai al vieţii răgaz
Şi simt cum viaţa se revarsă-n talaz
Îmbelşugată cu iubire şi har.
Iubirea curată, îmrăţişarea cu drag
Zâmbirea cu dragostea fără hotar
Căldura Cuvântului Sfânt presărat
O simt peste mine din totul înalt.
Am găsit răspunsul de ce anii trec
De ce în necazuri eu totuşi mai sper
E că anii aceşti ce trec, număraţi
Veşnicia-i socoate o secundă, un ceas.
Şi-am să spun tuturor de ce mai exist;
Şi nu petrec anii ca un biet spectator.
E că în mine Viaţa e prezentă mereu
Şi am iubirea din Dumnezeu.
Cluj Napoca, 14 decembrie 2014