george FILIP: COLINDĂ PENTRU LABIŞ

 

-eu doar l-am privit pe LABIŞ, cîndva…-

 

ninge în Moldova, ninge peste Ţară.

îngerii din ceruri plîng peste Mălini.

Moş-Crăciun îşi pune sacii-n sănioară

şi-or porni colinde dragi prin velerim.

 

Labiş îşi chiteşte versul pe o coală.

taica şi-a scos puşca din tristul ungher.

s-a crăpat de ziuă – haide Lae, scoală,

zeii vânătorii ne aşteaptă-n ger.

 

…pe poteci de munte pleacă vânătorii.

două cuşmi turtite trec pe sub brădet.

de printre colnice îi salută zorii;

cel vârstnic e taica…prâslea-i un poet.

 

la un fir de apă – blânda căprioară

s-a fost dus să soarbă lacrimi de azur.

puşca se detună…cerul se-nfioară

şi cântec de moarte dă lumii contur.

 

ciuta îngenunche, ochii şi-i închide.

spre un rai cu capre negre – va pleca.

în instincte latră poftele perfide;

taica, mama, Lae, sora…vor mînca!

 

şi au fript rărunchii pe jerătec – sara.

Luna veşniciei părea de mărgea,

numai Lae, tristul…vedea căprioara

cum la cina caldă îi privea, pe geam.

 

moartea căprioarei… Labiş Nicolae,

s-a urcat şi dânsul tot iarna, la cer.

ninge peste Ţară – ninge vâlvătaie;

la Mălini răsună ghiers de lerui-ler…

 

            decembrie – 2013, la Montreal