Iosif Popa
TESTAMENT SPIRITUAL POST MORTEM (4)
CE ESTE OMUL ŞI TEORIA ASPIRAŢIEI CUANTICE SPRE NEMURIRE
Eu, profesorul Iosif Popa, actualmente defunct, am trăit şi eu ca voi şi nu am făcut excepţie de la regula eminesciană „căci aceloraşi mijloace se supun câte există". M-au răscolit şi pe mine întrebări fără răspuns şi zbucium după puţinul sâmbure de adevăr care a mai rămas printre oameni. După atâta filozofie, demagogie şi secularizare m-am întrebat şi eu că mulţi alţii „Ce este omul?"
La asemenea subiect anevoios nu vreau să plictisesc cu scrisul şi trec direct la LOGICĂ adică îmi trebuie ipoteza al cărei ADEVĂR sau FALS să fie acceptat ca principiu ce nu poate fi dovedit sau contestat, cu izvor de studiu verificabil, cunoscut şi cât mai vechi iar prin demonstraţie să deducem concluzia privitor la ce este omul. Criticilor mei care se vor grăbi să conteste demonstraţia îi provoc să dea o replică mai bună, dar aşa de bună încât să aud şi eu de ea chiar pe lumea cealaltă!
IPOTEZA:
Apoi Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele cari se mişca pe pământ (Geneza cap1:26). „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.” (Geneza cap2:7)
DEMONSTRAŢIE
De ce a fost făcut omul şi de ce a fost făcut Raiul pe pământ? Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit şi a pus acolo pe omul pe care-l întocmise (Cap2 verset 8). Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca să o lucreze şi să o păzească. (Cap2 verset15). Iată că sarcina de lucru a fost inventată în Rai, una bună una rea şi se începe mai părinteşte cu cea bună:
Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit" (Geneza cap:2:16,17) Dar ce cunoaşterea pică aşa greu la stomac încât să mori? Mâncarea adică energia existenţei este porunca divină! O dualitate de energie „a binelui şi a raului" a pozitivului şi negativului duce inevitabil la conflict spiritual şi/sau fizic a omului. Prin chip şi asemănare omul devine "mandatarul" lui Dumnezeu în fata tuturor vieţuitoarelor, stăpânul lumii şi fericitul nemuritor cu propriul Rai. Pe scurt se porneşte de la perfect, absolutul potenţial al omului.
CONCLUZIE:
Până şi în Rai se lucrează! Energiile pozitive şi negative nu pot coexista în acelaşi conductor (OMUL) fără să ducă la anularea lui fizică adică moartea. Mâncarea e sursa de energie şi dietă perfectă pentru omul perfect este fructul din pom. Mâncarea este "după plăcere" adică energia da plăcere şi e răsplata pentru "mandatarul" care trebuie să fie muncitor şi împăratul lumii în acelaşi timp.
Şi ce credeţi că face OMUL în toată splenoarea să înconjurat de armonia universului şi protejat de divinitate? Ei bine se plictiseşte, se deprima teribil de atâta eternitate şi perfecţiune încât însuşi Dumnezeu vine să cerceteze şi să rezolve problema inainte ca OMUL să fie determinat să pună capăt situaţiei prin autoanulare, sinucidere cu fructul oprit.
La ce aspiră lutul? Care era acea cuantică energetică ce bloca omul, lucrul în Rai şi chiar continuitatea naturii perfecte? Aici vine partea mea preferată, aici îl iubesc pe Dumnezeul acesta care găseşte perfecţionarea chiar şi a perfectului!
Cap2:21 – „Atunci Domnul Dumnezeu a trimes un somn adânc peste om şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei.
Cap2: 22 – „Din coastă pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.”
Cap2:23 – „Şi omul a zis: Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost Luată din om"
Omul era grădinar şi paznic, el nu avea putere de creaţie, şi nu ştia nici ce îi lipseşte, şi chiar nu se putea spune că îi lipseşte ceva unicului mandatar absolut! Chiar Divinitatea îl sprijină la lucru iar vieţuitoarele „şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească" (cap 2:19) „dar, pentru om, nu a găsit niciun ajutor, care să i se potrivească!" (cap2:20)
Atunci Dumnezeu a recurs la citirea celor mai ascunse aspiraţii din subconştient şi a creeat visul din somnul adânc al omului! Iată că femeia este întruchiparea aspiraţiei cuantice spre evoluţie. Materia din care este făcut omul sub influenţa energiilor se cuantifica spre evoluţie indiferent de spaţiu, timp, dimensiune şi obedienţă divinităţii. Materia este într-o continuă cuantificare energetică şi bineînţeles are nevoie de şi mai multă energie pentru procesul crescendo de cuantificare.
Acesta continuă sete energetică dincolo de raţiune o dovedeşte însăşi VISUL OMULUI întruchipat prin femeie! Era logic că mai devreme sau mai târziu materia femeii să intre în aceeaşi fază de cuantificare energetică asemeni omului. Şi ea în încercarea de a dezlega acest Mister din subconştient recurge la fructul oprit! „Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de DORIT SĂ DESCHIDĂ CUIVA MINTEA. A luat deci din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, CARE ERA LÂNGĂ EA, şi bărbatul a mâncat şi el. (Geneza cap3:6)
Aceasta cuantificare energetică şi setea de cunoaştere a revenit prin femeie şi afectat deopotrivă şi omul pentru că ei erau acelaşi trup „şi se va lipi de nevastă să şi se vor face un singur trup" (Geneza 2:24) împărţind semnale biochimice şi energie prin afecţiune. Divinitatea nu a pedepsit neobedienta, divinitatea a pus capăt unui proces necontrolat până la noi soluţii, pentru a împiedica specia umană la o clonare masivă, indestructibila şi într-o continuă sete de energie dătătoare de plăcere.
Domnul Dumnezeu a zis: „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm dar acum că nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi să trăiască în veci"
Dumnezeu a perfectat omul perfect şi acum avea mai mult decât totul! Clonă perfectă a ajuns Dumnezeu dar fără energia zeilor moare.
Pomul vieţii sau energia divină a rămas în Rai, păzită de Heruvimi iar Raiul încă este pe pământ.
----------------------------------------------
* Profesorul Iosif Popa ne-a părăsit în anul 2012. Odihnească-se in pace! (n.r.)
Prof. Iosif POPA
Oradea, 2012
cf. 3 decembrie 2014