ŢARA MEA
Foaie verde viorea,
Sireaca Moldova mea,
Sireaca Moldova mea
Eşti o mândra floricea.
Ai fost ruptă de la mumă,
Prin înşelăciuni, minciună,
Prin înşelăciuni, minciună,
Ţi-au furat limba străbună.
Te-au rupt de la munţi şi mare,
De la fraţi şi surioare,
De la fraţi şi surioare,
De la România mare.
Ne rugăm la Mama-Ţară
Să ne ia sub aripioară,
Să ne ia sub aripioară,
Despărţirea ne omoară.
Of, of, Ţara mea,
Care domnitor te va salva?
RECUNOŞTINŢĂ
Mi-ai dăruit viaţa
Să mă înfrupt din cele lumeşti,
Mi-ai dăruit povaţa
De rele să mă păzeşti:
Mi- ai dăruit timpul
Prin viaţă să mă deplasez,
Mi-ai dăruit câmpul
Prin iarba lui să visez.
Mi-ai dăruit ogoarele,
Roadă bogată să tot cresc,
Mi-ai dăruit izvoarele
Cu apa dulce să mă răcoresc.
Mi-ai dăruit florile
Să-mi cânte de bucurie sufletul,
Mi-ai dăruit dorurile
Să mă-nsoţească-n viaţă cântecul.
Mi-ai dăruit iubirile,
Cu ele să mă însoţesc,
Mi-ai dăruit drumurile,
Prin ele să mă rătăcesc.
Mi-ai dăruit durerile
Să ştiu cei alinarea,
Mi-ai dăruit pădurile
Să ştiu înstrăinarea.
Mi-ai dăruit soarele
Să mă mângâie razele,
Mi-ai dăruit speranţele
Să mă iubească muzele.
Mi-ai dăruit limba ta dulce
Să fiu de lume înţeles,
Să-mi duc prin viaţă Sfânta Cruce
Şi să pot scrie acest vers.
Mi-ai dăruit cerul cu stele,
Cu Universul să mă înfrăţesc,
Îţi mulţumesc, măicuţă-ţară
pentru toate cele
Şi vreau cu darurile tale din plin eu să trăiesc.
FLOARE ASTRĂ
Dacă n-ai fi tu pe lume
N-ar avea nici Codrul nume,
Nu am şti de zi, de noapte
Limba mea fără de moarte...
Dacă n-ai avea cuvinte
N-am şti toate cele sfinte,
N-ar fi zi, ci veşnic noapte
Limba mea fără de moarte …
De n-ai fi un grai, un nume
N-am avea doine străbune,
Nici iubiri cu dor cântate
Limba mea fără de moarte...
De nu zămisleai cuvântul
Îmi era orfan şi gândul,
Şi înstrăinat de carte
Limba mea fără de moarte…
Eşti o floare astră-n geam,
Eşti comoara unui neam!...
SUNT...
Sunt fiul acestui ogor
Şi-a lacrimii plânse de mamă,
Al soarelui mândru fecior
Şi-al dulcelor boabe de poamă.
Sunt fiul, Codrului des
Şi-al florilor frate mai sunt,
Sunt fătul din versuri cules
Şi frate al dorului sfânt.
Sunt fiul acestor izvoare
Şi fratele râului lin,
Sunt fiul eternului soare
Şi frate cu cerul senin.
Sunt fiu adoptiv al durerii
Şi frate cu visele vieţii,
Sunt fiul tainelor serii
Şi frate cu umbra tristeţii.
Sunt fiul nebunului vânt
Şi frate cu doinele dulci,
Sunt fiul acestui pamânt
Şi frate cu iarba din lunci.
Sunt fiu al parinţilor mei
Şi scriu al istoriei mersul…
Sunt fiu alor mei străbunei
Şi frate cu tot Universul…
VISUL
Un vis plăcut azi noapte mă cuprinse,
Atât de dulce, dar şi- atât de amarâu...
De parcă- o horă mare se încinse
În valea gârlei, pe toloacă lângă râu.
Se adunase lume multă, lume
Din Timişoara, Iaşi şi Căzăneşti…
Zâmbea şi soarele de glume,
Era o veselie mare, ca- n poveşti,,,
Şi toţi în cerc Hora Unirii au încins
Sub melodia dorului, ca fraţii…
Şi-n raza soarelui, pe-aripile de vis
Dansau până şi Codrii, şi Carpaţii.
.
Ce vis superb, ce vis frumos, plăcut
Mă însoţeşte… E speranţă- n toate!
Tu, vis frumos! Tu, visul meu durut!
Fii, înger călăuzitor, REALITATE!..
---------------------------------------------
CAZACU (ISTRATI) Iacob, poet, ziarist, publicist, istoric, comentator, participant la diferite manifestări cu caracter cultural-literar, social şI istoric. Născut la 4 noiembrie 1954, în Sărăţenii Vechi, judeţul Orhei, Republica Moldova (România Mică). Cea mai mare parte a copilăriei şi-a petrecut-o în Vadul-Leca, acelaşi judeţ, locul de baştină al mamei sale, unde a urmat Gimnaziul General. A studiat la Colegiul de Medicină din oraşul Tiraspol, după care a lucrat ca felcer (medic primar) la Spitalul zonal din Căzăneşti. Între timp a urmat Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din Chişinău, după absolvirea căreia din 1990 a funcţionat ca profesor de istorie la Gimnaziul din Vadul-Leca şi în Şcoala medie din Căzăneşti. În martie 2009, ca protest la impunerea predării unei istorii false, numită „Istorie integrată”, neconformă cu adevărul istoric, a cerut eliberarea din funcţie, nemaiacceptând acel mod de predare, comunist.
Începuturile literare şi gazetăreşti datează din perioada adolescenţei şcolăreşti, când a publicat diferite materiale de acest tip la unele publicaţii din perioada respectivă. În acest răstimp a fost corespondent activ al unor ziare şi reviste, cum e, de pildă, „Vocea gliei”, „Plai orheian”, „Tinerimea Moldovei” etc. Ca poet, editează mai multe culegeri de versuri: „Destăinuiri”, Editura Labirint, Chişinău, 2003; „Florile Speranţei”, Editura Nasha Canada Publishing, Toronto, 2008; „Petale de dor şi vis”, Editura „Magna-Princeps”, Chişinău, 2010; „Cearta” şi „Adevăruri pe frunze de arţar”, Editura Prometeu, Chişinău, 2013 - prin care, după aprecierile criticii, „se aduce o contribuţie la educarea tinerei generaţii în spiritul dragostei faţă de plaiul natal, de limba maternă, de semeni, de simţire si aspiraţii”.
Este corespondent special şi laureat pentru publicistică al săptămânalelor „Literatura şi Arta” şi „Cuvantul” din Republica Moldova, deţinător al Premiului Presei în Concursul Internaţional de poezie şi Proză „STARPRESS 2012”, locul II in concursul internaţional de poezie pentru românii din întreaga lume, „LIMBA NOASTRA CEA ROMÂNA- STARPRESS 2013”. Colaborează la ziarele „Timpul” „Jurnal de Chişinău” ş.a., cât şi la cele de peste hotare: „Familia” (Serbia); „Observatorul” şi „Faptul divers” (Canada); „„Agero” (Germania); „Curentul internaţional” şi „New York Magazin” (SUA); „Pagini Româneşti” (Noua Zeelandă); ş.a.
În prezent trăieşte cu şi între două doruri: un dor mare când se află în Canada la copiii săi, faţă de plaiul natal şi de casa părintească, iar când se află acasă, dorul necontenit de copiii şi nepoţeii din Canada... Este vice-preşedinte al Organizaţiei Internaţionale a Românilor (Wordldwide Romanian Forum – Forumul Românilor de Pretutindeni) cu sediul la Câmpul Românesc din Hamilton, Canada, fondată în iulie 2011 şi membru al Consiliului Unirii pentru reîntregirea neamului. (George ROCA, Rexlibris Media Group)