am visat azi-noapte că
iubeam: era atât de
frumos – ca-ntr-un basm de
Andersen – apoi însă
m-am trezit – şi l-am
urât de moarte pe cel care m-a
alungat din acel
vis de iubire (nimicitor de
frumos!) - trezindu-mă
***
fiecare zi – fiecare
ceas – cade ca un topor ucigaş – peste
mâinile mele – tot mai tremurător
neputincioase: inima mi-a
ars – chipul mi-a
ars – sunt doar scrumul unei
file pe care cineva tocmai desenase – în
silă – caricatura dementă a unui
om – chinuindu-se – de fapt – să scrie cuvântul
„zeu” – apoi a azvârlit-o – exasperat – în
foc
***
în acest timp – cerul
vomită lumină – peste
cadavrul împuţit al
lumii
se aude - scorojită – doar
vocea profetului mincinos: „toţi o să
murim – toţi o să murim – toţi
o să murim...”
***
într-o peşteră – dincolo de
autostradă – se naşte
proaspătă – o
stea
***
prefer să mor cu
ai mei – în acelaşi părintesc
mormânt – decât să mă
salvez într-un rece
abrupt - vitreg
necunoscut
***
trebuie să posezi – în cel mai înalt
grad – iscusinţa şi
fascinaţia fluierarului din
Hamelin – pentru a câştiga – pe
deplin – încrederea
păsării paradisului
***
dincolo de cenuşi – dincolo de orice
infern – dincolo de
orice răsărit de lume – voi afla – din
nou – visul cel mai
frumos: mărul stufos înflorit al unei
iubiri
iubire a
mea pentru
cineva din vis – iubire a cuiva pentru
mine cel revenit în
paradis
***
AMENINŢARE
mai am cu tine multe răfuieli
cu mult datoare-mi eşti – lume spurcată:
să-mi dai 'napoi iubirea arestată
întoarce-m-oi din cereşti învoieli
puteam rescrie munţii cu-a mea liră
puteam s-adăp din sânge-mi toţi colunii:
mi-au furat harul hoţii şi păunii
iar inima-mi 'plinit-a o hegiră
din vii mânii îmi voi croi nou trupul
de la medine-ntoarce-oi calendarul:
voi jefui la rându-mi raiul – stupul
voi smulge peşterii şi inima-mi şi harul:
cu-aşa văpăi cumplite voi iubi
încât toţi furii lumii vor orbi!
***
ORFEU
să taci în măreţie sfânt cuvântul
şi cer boltească-se oricare gând:
nu risipi-n cenuşi sunet plăpând
nu-l înjosi – nu-l vătăma pământ!
când sfânt rosteşti e-naltă preoţie
munţi rânduieşti şi-nchipuieşti oceane:
în roua lumii care va să vie
stăpân păşeşti şi paznic de arcane
fulgerul vorbă se preschimbă-n tunet
delire se rotesc ameţitor:
cald izvorăsc din buzele pridvor
păduri de cântec – rugăciuni de chipuri:
aşa se nasc luminile de lume
prin poezia zeului din strune!