Ce-ar putea fi mai încurajator,
Liniştitor şi chiar mai minunat,
Când vorba e de-un expirat ca mine,
Decât să te trezeşti în mod normal
Să vezi că nu te doare mai nimic
Şi toate cele sînt la locul lor
Să-ţi iei micul dejun în linişte
Să poţi să mergi uşor până la chioşc
De unde-ţi iei revista «Caţavencii »
Să faci şi-un exerciţiu de picioare
Pe scările metroului,traversând strada,
Apoi,iavaş-iavaş, către bârlog
Să te trezeşti cu-o mândră căprioară
Cu pantalonii strâns mulaţi pe gambe
Că trece-n faţa ta şi baletează
Mişcându-şi şoldurile bestial
Şi cât p-aci să mi te dea pe spate
Apoi,intrând pe poartă, siderat,
Să vezi cum te salută trandafirii
Cu toată deferenţa cuvenită
Ca,în sfârşit,ajuns în foişor
Să-ţi poţi începe zilnica lectură
Si chiar activitatea creatoare.
Ce-ai vrea mai pură binecuvântare ?
