Erezia aceasta a originii începe treptat să se ordoneze într-o evoluție, pornind de la explicarea sexului îngerilor și ajungând la imposibila întrebare (cu sens de cronologie) ,,cine a fost mai întâi?! Bărbatul sau femeia?’’ ,,Nu mai căutaţi/ veriga lipsă/ Femeia a fost/ veriga lipsă/( Îngerul a legat buricul/ şi sutura a opturat-o/ De la sine memoria/ a separat-o)/ Sânii cicatrizaţi ai/ bărbatului/ sting semnătura/ tatuată a/ demiurgilor’’ [Veriga lipsă (Matakiterani sau Buricul Lumii)]. De aici, de la suturarea și obturarea memoriei noastre celei mai recente (adică cea de la facerea lumii încoace) intervine și evoluția ei, pornind de la elemente imperceptibile, ajungând la salamandre (ființe solzoase, ceva mai evoluate din punct de vedere biologic). Oare chiar este adevărat că noi ,,mergem înainte’’? ,,ori încotro mergem’’? De fapt, poate mergem înapoi, având doar senzația că mergem înainte (că evoluăm?!) refăcînd prin acest drum avant la lettre calea spre punctul de pornire! ,,Mergem înainte/ oriîncotro mergem/ „înaintăm spre moarte/ cu spatele”/ adică în direcţia/ a ceea ce se vede’’[Veriga lipsă (Matakiterani sau Buricul Lumii)]. Acesta este un punct de vedere clar exprimat în poezia lui Eugen Evu, dar și în proza lui. ,,Arta mea, labirintică, sublimând/ Muşcătura cunoaşterii.’’ (Cunoaștere de noapte sau o semiotică a trans-memoriei). Remarcăm aici trimiterea clară la pomul cunoașterii și la mărul oferit de Eva spre a fi mușcat de Adam. Versul de mai sus exprimă aceeași tentație clară, precisă, incitantă, oarecum ușor perfidă. Însă lui Eugen Evu nu-i este frică de consecința ,,mușcăturii cunoașterii’’, el chiar o caută dinadins, acceptând provocarea ei cu o bucurie presimțită și egoist ascunsă de învingător. La fel fac și salamandrele. Ele râd provocator, trecând prin focul propriu al creației, neputând fi distruse. Și din nou revine acea întrebare obsesivă: ,,unde ne aflăm?’’ și ,,încotro mergem?’’ pentru că am pierdut, în egală măsură, și paradisul dar și infernul. Ce am câștigat? -,,a 3-a dimensiune’’ (3-D) constatând (potrivit aceleași teorii a lui Eugen Evu) că evoluția nu este decât ,,un banal/ Plagiat.’’ [Veriga lipsă (Matakiterani sau Buricul Lumii)].