N-aș fi crezut
Într-o sâmbătă sfințitoare
a Celui ce "a făcut cerurile, pământul și marea, și tot ce este în ele”
am văzut o pasăre roșie
și, desculță, am plecat la drum
pentru ca bunica mi-a spus că
e semn bun.
Câte flori n-am intâlnit în cale
dar dintre toate
am ales albastrele
și mi-am făcut un buchet
(n-aș fi crezut că va fi de mireasă)
pentru că mireasa de la nunta unde am poposit
avea unul cu trandafiri fără spini
și erau destule fete care așteptau să-l prindă
Ce lumină și ce umbră...
fiecare foșnet se transforma în chipul tău
te-ai rătăcit
dar te-am găsit...
în cămașă de noapte
m-ai luat de mână
și m-ai dus
la altarul liniștii.
Să-ți decorez casa
plouă
plouă
de când mă știu plouă
și cât m-am rugat
măcar acum,
în amurg,
să fi stat.
șiroaiele
înmoaie lutul
ce l-a fost frământat
Dumnezeu
ca să fiu eu,
și care,
atunci cănd am făcut ochi
și mi-a descântat de deochi.
acum mă duce la vale
spre o răscruce,
cică așa e mersul,
să mă împartă în două
o parte trupul frumos
de pământ
în legământ,
în legământ,
alta o vrea în cer
cu statut de prizonier
partea lutoasă
am s-o ascund în palme
să sculptez în picături de ploaie
amintirile
din rame
să-ți decorez casa
că tare mi-ai fost credincios...
că tare mi-ai fost credincios...
n-ar fi frumos?
COLO-N MUNTE, LA IZVOR
Bădiță, bădiță,
ai trecut de-a mea portiță
și te-ai dus,
și te-ai tot dus,
colo-n deal, către apus,
colo-n munte, la izvor...
Ți-era sete, ți-era dor?!
Din fereastră, te priveam,
pașii toți, ți-i număram
Nu știam.... să-ți ies în cale
să te-abat de la cărare?
Dar mi-am zis așa-n tăcere
,,Du-te bade, n-ai durere
când îți va fi dor de mine
am să leg portița bine
și-am să dau drumul la câine!..."
Du-te bade, mergi cu bine!...
BUJOR DE MUNTE
știți cum vine valul?!
o huruială
mai intăi în călcâi
apoi în fiecare cămară
și, când șuvoiul intră în inimă,
inundă tot obrazul
și lasă în urma lui bujor de munte,
care este ocrotit de lege,
de legea divină,
că, acolo unde bujori nu-s,
dragostea s-a dus...
doar nu vă veți fi gândit
la legea pământeană,
care face din oameni
nu boii lui Dumnezeu,
ci
boii lui Grigorescu.
prin livadă
trecea valul
și de frică,
am ridicat poala
deasupra genunchilor
si
m-am trezit
că e plină de cireșe...
de când cu inudațiile astea,
trupul e mai fertil
păcatul încoltește,
iar tu aștepți
să cadă frunza....