Poeseu către Şcolile Omului Românesc
Arabescuri. Song of Myself. Arta componistică, poeseică, euharistică.
Exerciţii de recompunere, arta devoalării şi ornamentica vs frigul roşu al necuvintelor. Suferinţa cuvintelor, o virtute a Semnificaţiei perene.
Pe coridoarele LABY- rinthice, în abatajde sau rostogoluri, retrospective, uneori subterane, „ subtextuale”, insomniace, cu „ muşcătura” şi rar „sărutările” calmante, dezmierdative, prişniţe ale memoriei afective, silogistică, amintire deloc inventată, nici voalată, cum pledează, simptom resuscitat cumva eufem-mistic delirant- maniacal- obsesion, alarmant al psiho-sociologiei pe care o precipită din spate, ca umbră lungă a Nemaifiinţei...,- similară spiritismului post- Hajdeian..., dar şi Rotondelor remanent - resurect – ev-medievale... scrierea pe care o numim „ puzzle”, constat, ca om al vârstei a treia, volens- nolens agonică, crepusculară în cuantica Trilogiei lui Dante... Poetul fericit ( FEERIC, al fascinaţie igitur) cu spiritul, nefericit cu sufletul, este un auto- cercetător, un insomniac- diurn, - eu fiind unul din sorginte folclorico- post- hiperionic, empiric livresc şi demn de atenţia noastră, mai ales a noii generaţii, după ruptura – spărturile „ marelui zid sovietist” ... Revoluţia Obscură, din România, tipic- atipică, ca efecte colateral tembeliste, nu îşi ghilotinează sinele colectiv secular- corupt.., nici nu şi-a devorat „ Fiii”, cum Revoluţia franceză, ci şi i-a ascuns temporar, spre a-i resuscita şi regurgita, neo diversionist!, prin dictatura fostei NOMENCLATURI – roşu- putridă,- Cameleonică şi „ etern” conspiraţionistă...Teogoniileau devenit omogonii: astfel „ funcţionează” PSIHOMUL, ( sugestionabil- autosugestionabil, deci MANPULABIL-, în dualitate, - simptom alienant SADO-MASSOCHIST! Zic vouă, semeni or neasemeni ai mei: poetul, POETOMUL, nu mai e sacroditic, în acest salt tehnologistic confruntat de OMUL AFECTIV, al Naturii-Mume ) ci nu a Mumiilor !) Poetomul este în fiecare, latent sau cu , anagramicul talent, într-un joc misterios al Fiindului, pe care îl numesc sinergic- rogvaiv, ori mai simplu, al celor ŞAPTE VÂRSTE genomice. Suntem atenţi la mitosul Inseminativ..., al culticului- culturii, la Fetiţa- Fecioara educată spre a dar Rod, de la păpuşile de cârpe ale Gabrielei Melinescu, cu Ie românească oriunde s-ar afla , la icoanele bizanţului, in extenso transcoceanic, pe ecranele exoftalmice sau aplatizabile...Păpuşa Barbyie, de porcelan sau de plastik... La fetişizare şi metisare....
Versus Dirijbile
În acest teribil nou-secol XXI, care, stupefiant, traumatizant sau cu germenii unor noi îndobitociri- mancurtizări, ale „ Masselor” feminizate ale lui Gustave le Bon.., dirijiste, pseudo democratice sau pseudo neo –liberalisate. , didacticismul reformistIC este el însuşi, ca sistem „ gonflabil”, cumva sieşu captiv, cu spectrul unei noi ÎNREGIMENTĂRI de zip cazon- substitutiv- disimulat MASSONIC. În fond, atâr Lenin cât şi Hitler, au aparţinut „ falangelor” massonice ale dualităţi recesive „ ca structură a lumii”, psihanalizată axiomatic de
Filosoful român Mircea Florian, de întreaga Pleiadă, strălucită, a geniulşui românesc, între care Mircea Florian, Anton Dumitriu, Eliade, mai recent Dulcan. Avem a NE clarifica o Paradigmă sincretică în acest prag de sec. XXI, evident deloc „religios sau deloc”, cum „ hamletizase” Malraux...Dinafara paludicelor Dogme- Doctrine- Utopii, ele însele degradabile, fantasmagonice! Las celor cu vocaţie astfel de purgatorice chinuri – politikon- misionaristice, sau neo- dadaiste... Cât priveşte mersul lumii noastre, aici, sper că aripa geamănă a statului ce acum se redefineşte, firesc dramatic, bine-ar fi nu „ pe culmile ( unei noi) disperări- dispersive!
Un pasaggio satiric
„ Să-nvârtim hora străină”, sau „ mână-n mână”, mânăria sindicato- escato- silogică
Scriindu-mi, dincoace de poezie, oarecum ludic, cărţile memorie şi amintirilor nevoalate!,, „ muncit- mâncat” de Guget- Gând, bucuros că nu aparţin nefericiţilor „ antimetafizici”, abundenţi, vai, în Omul românesc dinainte şi de după război, recent de după „ Revoluţia – mascaradei secret- serviciilor mână-n mână „ să-nvârtim hora străină”!!? Mânăria, sau Mîneriada ? Retro, SataniEL! Jos burjuii şi neochiaburimea cu ventuze a Caracatiţei, Coropişniţei bişniţariste! Poetomul are suferinţa auto-vindecătoare şi comunicantă- cuminecantă, a Logosului, iar ca NADIR LATENT, cea a Cuvintelor, ci nu a „ necuvintelor” de care s-au intoxicat „ psihedelic” o seamă de poeţi din areal, de la genialul Bacovia, la neo- neo- barbarii „ missionarismului” pluriform – pluricolor- plurisemantic etc, în speţă amalgamice, mistum compositorum, perverSIONISTE, el este, dacă Este, suflet din sufletul Neamului, cum s-a scris! Dar a nu mai fi nici „ sfânt al închisorilor”, nici prohodnic mercenar al groapei cumune a ...metafizicii...
Memoriile -toate fiind- Una- Unul. Mnemosyne, ci nu Gorgonele, Meduzele etc. ... Bandaje nirvanice, atlazuri şi trestii mlădioase, unele cu spini... De la Rosa Canina, and Rosarium, la Trandafirul englez...Şi la Bujorul românesc, la Floarea de Colţ...Nu de colţ de ...mistreţ! Desfid torţionarii, omul fără buze, şi pe cei cu picioruşe asimetrice ! Estem, ptiu, drace ! Pe hromonauţi, ci nu pe Hermenauţi...
Noi, Omul- Omenimea... Avem memorii etajate, modulate pe frecvenţe lungi, medii şi scurte... Poetomul este radiestezic. Energiile sunt reciproc energofagice, devenirea lor cosmică şi infracomică, este Recilativă. Cereblal- raţional, noi suntem un „ sistem bioenergetic deschis” ( Ştiinţa de avantgardă)* Tehnologia poate fi distructivă, dar şi autodestructivă! Cheruvii lui Jeronimus Bosh..., aveau nu „ săbii de lumină”, cu lassere paralizante ! Există, germinează, gestează, regenerative, în Interregnul care suntem, ceva de maşini, ceva macanicist, ceva ce nu aparţine omului”, cum s-a spus despre Muzică!* Ochii lui Homer, timpanele lui Beethoven...* Avem orbite puslatorii, aici, în Fractalia!* „Bolile indivizilor sunt ale societăţii”)* Avem o memorie barbară, una sălbatică – recesivă, dar şi una revelatorie- matinală- deupă coşmare!* Intuiţia, acel „ ceva îmi spune că”* O memorie a corpului astral, atemporal...O memorie antropofagică. O memorie culturală, livrescă, decadentă în timp* Om memorie A Nopţii şi Una a Luminii* O memorie Terror şi una re-ligio* Antagonii şi antologisme* O memorie crepusculară, hidrocefalică, aşa cum au speculat doctrinari, cei cu sloganul „ Recursului la raţiune”...* Cei camelionici* O memorie semantică, una plurisemantică... Iată de ce încerc şi eu a o repeta, fie ca înfruptare de leac, pentru ai mei, ai Noştri, eventualmente, pentru cei ce vor avea răbdarea de a asculta, dar şi de a AUZI. Ne primenim, primind. A fi logici, ci nu escatologici! Se leagănă- alintă- melodiindu-ne, pe umerii tăi, îngerul nenumerotat!
Închei, că se crapă de Ziuă. Al Doamnelor/ Domniilor Voastre,
Eugen Evu, 1 Iulie, 2014