Zeii asfixiaţi
Dă-mi doamne totul numai pe din două
Spânzurători cu funie de maci
Iubite credincioase doar când plouă
Şi libertate ghemuită-n saci
Prunc desuet- prin spartele artere
Tramvaie roşii curg spre-un vechi oraş
Unde-au murit căruţele cu mere
Caii de lut cocliţii căruţaşi
Un monstru-ar trebui din munţi pe schiuri
Purtînd dispreţul haitei lui în bot
Duhnind a sănătate şi rachiuri
Să fecundeze fragedul robot
Să facă fierul viermi s-aud betonul
Scîncind ca un copil la temelii,
Să se ridice revoltat coconul
Din fluturii atomici şi zglobii
Să înflorească-a noua oară prunii,
Oh veac înnebunit şi patruped
Vreau să mai văd chiar coborîţi pe funii
Zeii asfixiaţi în care cred.
1979