C U I E via CUNEIFORME
Contrar nihiliştilor de toate colorile, îmi rezerv – cu speranţa că nu sunt(em) singur(i) şi că ne adeverim Prin acel transfer- resorbiţie a ...20 waţi despre care cercetătorii zilei are loc spre o altă dimensiune a MultiVERSULUI, ca memorie – suflet...
Cei care scriu literar, întru-n fel ştiu sau intuiesc, că literele alfabetarului global, sunt nişte cuie ale propriei răstigniri, atunci când actul scrierii este mortificator, determinabil prin frica omenească de moarte. Cel mai straniu îmi pare că scrierea veche era în dispunere spiralică şi citibilă invers! Poate că era zestrea de cunoaştere iniţiatică a misterului trecerii...semnificînd Ornicul ce ne măsoară duratele, în sens invers, străpungînd pulsatoriu – tahionic „Timpul”.
*
Cuvintele sar ca lăcustele pe tastatura de sub degetele noastre, tot mai...îngândurate..
Musteşte clorofila în ele, ci nu sângele...Când scrisul era de mână, cerneala era la unii toxina de sepia, la alţii, tot mai rara avis..., senzaţia de levitaţie, de zburare, de scăpare din tirania gravitaţiei...
Patologie, non- sublimare ...
Mitomania umanului, propensiunea sa pentru mistagogie şi demagogie, este de fapt desacralizarea semnului – semnificaţiei, virusul viermănos al perenităţii...Toxina, excesul de afrodiziace...drogul ( de la droquerie), Farmecul ( de la farmacie, etc.).
*
În cetatea coruptibilă, mulţimea îşi exacerbează mitomanic idolii, (h) eroismul ignar,
De fapt erotomania disimulată sau camuflîndu-le spaimele devoracee.
*
Luthus cu vierme propriu.
*
Răul este cel ce se impune ( induce) altora, dar revine ca un bumerang. Răul este activul agresiv, vs supuşenia pasivului, care decade în laşitate: de aici sadomassochismul „ operativ” din societate, şi emanaţia de satrapi, tirani, asasini ori suicidari...
*
Nu boalele trebuie să rezulte artele şi nici religiile, ci misterul bucuriei de A FI!
*
O! Dacă aş avea cum să îţi mor şi moartea ta, iubito, dragii mei fii şi nepoţi!
*
Spuneam ieri la Castel. A distra, este a distrage. Deci şi a distruge.
*
Dezgândurat, ca un bătrân uita, la margini de pădure, aici, la mrginea textului...
Aştept să ningă, să ningă !