Pentru că este primăvară, un timp al înnoirilor, editura Singur, condusă de inimosul Ștefan Doru Dăncuș, oferă publicului iubitor de carte încă un original program editorial: „Scriitori în manuscris”. După alte inițiative editoriale lăudabile – amintesc aici „Întoarcerea poetului risipitor”, „O altfel de istorie a literaturii române contemporane”, „Antologiile Revistei Singur - proză și poezie”, ș.a. - editorul propune de această dată o mărturie a frământărilor pe care fiecare scriitor le cunoaște mai mult sau mai puțin în procesul de creație, ilustrată prin anexarea la fiecare volum a fotocopiilor manuscriselor. După lectura în ”tipar standard”, obișnuită desigur cititorului de carte, înaintea ochilor i se deschide deodată o poartă către lumea până acum necunoscută a autorului; cuprins de febra lui creatoare, la ore târzii din noapte sau în cele mai surprinzătoare locuri, scriitorul își notează semnele trecerii prin timp (chiar ale unei forme de rezistență și protest împotriva îngrădirii în orice fel a libertății creatoare, cum aflăm de la Camelia Iuliana Radu). Numai văzând aceste schițe, file îngălbenite și prețioase, aceste zeci de modificări, ștersături, corecturi, pe alocuri schițe, desene și notițe, poți avea o imagine completă a zbaterii prin care se naște o poezie, a trăirii profund personale ce se face în felul acesta mai accesibilă pentru cititor. Înțelegerea actului creator - un act de conștientă și liberă dăruire - pentru cei pasionați nu numai de literatură ci și de personalitatea și creația autorilor, este astfel mai deplină.
Prima apariție a noului program aparține poetei Camelia Iuliana Radu, sub titlul „Caietul roșu”. De altfel autoarea este cea care a avut ideea programului și asocierea d-sale cu editura Singur nu poate fi decât benefică. La rândul său, Ștefan Doru Dăncuș își publică – la nr. 2 al noii colecții – „Caietul albastru”, o mărturie clară a frământărilor de tinerețe rămase în manuscrise ordonate abia acum, cu migala celui ce își recunoaște propriul scris, regăsit după multă vreme. De pe copertele ambelor volume mă privesc chipurile autorilor așa cum erau în urmă cu peste douăzeci de ani, anii începuturilor: fotografii care capătă acum valoarea rară a unui document regăsit și restituit. O nostalgie care odihnește și stimulează în același timp. Fiind deschis tuturor, cei ce vor să lase posterității (ca într-un muzeu al manuscriselor) amprenta personală a creației lor o pot face de acum înainte prin acest interesant și inedit program editorial, ale cărui viitoare apariții sunt convins că vor fi la fel de reușite.